Buletinul "Calea de lumina"
AN V, nr. 50, IUNIE 1998

DOCUMENTAR

CACICA - Salina unica în România -

La începutul secolului al XVIII-lea, Cacica, judetul Suceava, era o asezare cu câteva case raslete de români, înconjurate de balti mlastinoase, însufletite de ratele salbatice. De la rate se trage numele locului : "kakzyka" - rata, în limba ucraineana. Zona este binecuvântata de o multime de izvoare de ape minerale si de apa sarata (250 gr sare la litru de apa).
În aceasta mica localitate care-si datoreaza existenta salinei, s-a produs un adevarat miracol : sapte etnii de religii diferite traiesc de secole în armonie si buna întelegere, lucrând în salina.
Istoria acestei comunitati începe pe la 1770, când împarateasa Maria Tereza a trimis cercetatori care au descoperit un imens zacamânt de sare. Pentru deschiderea salinei si pentru exploatarea sarii, trebuia forta de munca. Astfel, prin facilitatile create de autoritatile austriece - în acordarea proprietatilor pentru pamânt si în constructia caselor -, zona s-a populat cu ucrainieni, poloni, cehi, austrieci si români. Localitatea este atestata documentar din anul 1775.
Dupa o munca titanica, în 1791 este deschisa salina Cacica. Ea este un unicat prin faptul ca galeriile sale sunt sapate manual, fara utilaje. Sunt 8200 galerii, armate cu lemn, în buna stare si astazi, dupa 200 de ani. Pentru exploatarea si scoaterea sarii la suprafata nu sunt folosite utilajele si nici vagonetii. Singura cale de acces sunt treptele de lemn.
Intrarea este discreta, apoi cobori câteva trepte de lemn si întâlnesti o impresionanta sculptura în sare: "Iisus rastignit" te îndeamna sa ai curajul sa cobori în salina. Dupa ce cobori vreo 200 de trepte, la 27 de metri în adâncime, este intrarea în biserica cu altar, icoane, candelabru, balcon pentru cor. Aici e primul popas al muncitorilor care se închina în special la icoana Sfintei Varvara, protectoarea minerilor. Se închina rugându-se pentru protectie în timpul lucrului ce urmeaza, iar la urcare, dupa sfârsitul lucrului, pentru a multumi.
Înainte vreme, se faceau slujbe în fiecare zi, de catre un preot romano-catolic, dar la slujba luau parte si ortodocsii, si greco-catolicii, precum si cei de alte religii, într-o perfecta armonie. Slujbele au fost interzise în perioada comunista, pâna în 1990, dar minerii se rugau în continuare, caci în mina ei erau stapâni.
Dupa redeschiderea bisericii, satenii au îmbogatit-o cu icoane, se fac zilnic slujbe oficiate de catre preotii celor trei culte (ortodox, romano-catolic si greco-catolic). Aici, putem sublinia meritul preotilor din sat care au stiut sa-si pastoreasca credinciosii, astfel ca niciodata nu au existat conflicte între cele sapte etnii.
Cu toata coloratura de etnii, galeriile salinei au fost botezate dupa numele marilor oameni ai poporului român : "Avram Iancu", "Vlad Tepes", "Mitropolitul Silvestru", "Principele Carol", "General Grigorescu" etc. Cea mai vestita galerie este "Galeria Piticilor" pentru ca aici ecoul este deformat si orice vorba spui, ea se întoarce reprodus în voce de copil.
La 41 de metri se deschide o frumoasa sala de bal, cu banci de lemn de jur împrejur, sala este pardosita si ornata cu candelabre de fier forjat. În partea superoara a salii sunt amenajate balustrade pentru curiosii care doresc sa priveasca balul. În pereti sunt sapate nise pentru bauturi racoritoare, iar la intrare sunt amenajate vestiare. În prezent sala este folosita ca teren de fotbal si volei.
La acelasi nivel se afla un lac cu salinitate ridicata (350 gr. sare la litru) ceea ce face ca apa sa nu afecteze peretii. Acum 50 de ani, îndragostitii se puteau plimba cu barca pe el.
Dar Cacica este renumita si din punct de vedere turistic, balneologic si economic. Pâna în 1967, aici a functionat o baza de tratament pentru reumatici.
Datorita temperaturii constante a salinei (8 grade C) si prin lipsa microorganismelor, aici era depozitata toata brânza produsa în tara, putând fi pastrata ani în sir.
Din pacate, astazi localitatea Cacica este în ruina. Stralucirea ei a apus. Singurul monument care atrage azi este catedrala catolica "Adormirea Maicii Domnului", construita vis-a-vis de salina, în 1904. Înainte de 1949, la 15 August se faceau mari pelerinaje, exista chiar un tren special pentru aceasta zi, care lega Viena de Cacica.
În 1997, catedrala a fost declarata sanctuar national, devenind astfel centrul lumii romano-catolice din tinuturile Bucovinei.
Din primavara 1998, se fac demersuri pentru revitalizarea statiunii Cacica, existând un proiect de 20 de mii ECU pentru reintegrarea localitatii în circuitul economic si balnear al României.

Dr. Gabriela Dancescu
(Rezumat din Evenimentul Zilei, 16 Aprilie 1998)