Buletinul "Calea de lumina"
AN IV, Nr. 41, SEPTEMBRIE 1997

PAGINA EMIGRANTULUI ROMĀN

IPOCRIZIA SI IMPOSTURA SAU SINDROMUL CAMELEONULUI

Sincer vorbind, cāti dintre noi nu avem uneori tendinta de a da vina pe ceilalti, adica pe societatea īn care traim, pentru tot ce ni se īntāmpla rau sau urāt ? Pentru toate nefericirile, īnfrāngerile sau disperarile noastre ? Oare nu vi s-a īntāmplat niciodata sa gānditi sau chiar sa rostiti fraze de genul : "Daca ma nasteam īn alte vremuri mai bune . . .", "Daca m-ar fi ajutat si pe mine cineva . . ." sau "Daca oamenii n-ar fi fost asa de rai . . ."
Consideram uneori societatea ca ceva ce exista īn afara noastra, ca pe un fel de colos cu forte extraordinare, īn fata caruia ne comportam ca supusi umili, plecānd sau chiar īnchizānd ochii la tot ce ni se prezinta.
Īnsa, uitam sau vrem sa uitam, un lucru esential si anume, ca noi, oamenii, nastem, formam si transformam societatea. Toate comportamentele, atitudinile, valorile, etica, morala si filozofia unei societati sunt creatia noastra comuna si nu reprezinta privilegiul excluziv al unor oameni superdotati sau superinitiati.
Exista, din pacate, unii indivizi care, considerāndu-se un fel de "guru" ai sociologiei moderne, īncearca prin persuasiune sa ne convinga ca atitudinile si comportamentele noastre nu sunt compatibile cu normele sociale, deci trebuie sa ne schimbam, sa ne transformam si sa ne conformam anumitor principii (stabilite de ei) pentru a nu risca sa fim striviti si spulberati de colosul atotputernic - societatea -. Iar noi, zdrobiti de frica de a nu fi neantizati, ar trebui sa urmam cu religiozitate īnvatamintele lor care promit laurii victoriei īn lupta noastra ideologica. Īn mod evident, multi dintre noi se īntreaba cu seninatate : "Si de ce n-am urma ceea ce ne īnvata ei, mai ales ca astfel vom deveni fiinte ideale ale societatii, un fel de zei moderni ce vom īmblānzi colosul superpotent si vom atinge culmea suprema - fericirea ? Ei ne īnvata numai lucruri minunate, extraordinare, ei ne spun ce trebuie sa facem ca sa devenim milionari, cum sa iubim ca sa fim iubiti, cum sa ne facem prieteni, cum sa ne comportam cu superiorii, care sunt cheile succesului, care este arta de a influenta, ei ne spun ca femeile vin de pe Venus si barbatii de pe Marte, si multe altele". Oh, acesti "guru" ne īnvata tot. Ei ne avertizeaza :

"Nu criticati, nu condamnati, nu va plāngeti !"
"Complimentati-i pe ceilalti !"
"Surādeti tot timpul celor din jur !"
"Evitati controversele, este singurul mijloc de a iesi īnvingatori !"
" Lasati interlocutorului impresia ca toate ideile īi apartin !"
(Am tradus doar cinci din cele "30 de principii de baza" ale celebrului sociolog american Dale Carnegie)

Stau si ma īntreb, oare cāt de multi dintre noi urmeaza asiduu toate aceste "principii" ? Cāti dintre noi, din dorinta de a fi cāt mai bine "integrati" societatii īn care traim, asimileaza cu aviditate normele si regulile mai mult decāt sugerate de acesti "guru" occidentali, pentru ca apoi, cu pieptul umflat de māndrie, sa poata afirma cu glas puternic : "Sunt un membru onorabil al societatii !".
Si cu toate acestea, stiu ca multi dintre noi īsi pun o īntrebare legitima : "Nu cumva toate aceste norme si reguli care ni se servesc pe tava ca principii ale unei societati, sunt doar o deformare flagranta a realitatii ?"
Īn mod cert, raspunsul este Da !, pentru ca existenta unei societati nu se reduce la obtinerea de privilegii, de favoruri si la realizarea unor interese care nu fac altceva decāt sa scoata īn evidenta vanitatea.
Īn mod cert, raspunsul este Da !, pentru ca valorile reale ale unei societati constituie principiile de baza, iar normele si regulamentele sunt modalitati de traducere īn practica a acestor valori.
Īn mod cert, raspunsul este Da !, pentru ca umanitatea nu s-a nascut si nu a evoluat prin ipocrizie si impostura. Ipocrizia si impostura n-au fost si nu sunt valori, ci doar, un fel de paraziti contemporani, un sindrom maladiv al celor care se schimba cameleonic īn functie de moravurile (si nu de morala) unei societati īn care traiesc la un moment dat.
Ipocritii si impostorii sunt cei care va surād cu bunavointa pentru a va submina, sunt cei care nu va contrazic niciodata, dar va cred imbecili, sunt cei care va complimenteaza, dar va gasesc dezgustatori.
Priviti-i īnsa cu atentie, pentru ca acesti indivizi sunt greu de depistat. Par extrem de sinceri si convingatori. Si stiti de ce ? Pentru ca la ei, ipocrizia si impostura au capatat rangul de virtute. Niciodata ipocritii si impostorii nu vor avea dubii asupra sinceritatii comportamentului lor, pentru ca ei cred cu convingere īn propria lor minciuna. Daca ar avea dubii ar fi un semn de sinceritate, un debut de constiinta, o cautate a identitatii. Ei īnsa nu stiu ca aceasta cautare a identitatii este un voiaj initiatic, īn care omul se pierde pentru a se regasi, coboara īn abisuri pentru a se ridica la lumina, moare pentru a renaste.
Ipocritii si impostorii nu stiu ca a te afirma, a-ti creste bunastarea, dar īn primul rānd, de a-ti asigura libertatea interioara, īnseamna a avea capacitatea de a iubi.
Iubirea este transcedentala, iar ea īnseamna īn acelasi timp daruire, respect, responsabilitate si compasiune.
Ipocritii si impostorii cred ca se iubesc doar pe ei īnsisi, dar daca nu putem iubi si pe ceilalti ca pe noi īnsine, īnseamna ca nici pe noi nu ne iubim cu adevarat. Iar daca nu putem iubi cu adevarat, īnseamna ca nu gāndim si nu traim Adevarul.

Mariella Dumitriu