AN IX, nr. 101-102, SEPTEMBRIE - OCTOMBRIE 2002

OMAGIUL SFINTELOR MARII ALE NEAMULUI ROMANESC

invatatura despre pururea fecioria Maicii Domnului (aiparthenia) si curatia trupeasca si sufleteasca a Sf. Fecioare, adica lipsa ei de pacate personale; preacinstirea Maicii Domnului (hiperdulia) si rolul ei de mijlocitoare pe langa Hristos.
Intre sfinti, Maica Domnului ocupa un loc de cinste, fiind mai presus de toate puterile ingeresti, cea care a atins treapta cea mai inalta a desavarsirii umane. Ea este Maica Domnului si a noastra, pe care pictorii au zugravit-o cu Pruncul sfant in brate - si niciodata fara Prunc - in bucuria maternitatii, dar este si maica zdrobita de durere insotindu-si Fiul la locul rastignirii. Mama suporta loviturile Fiului; asa cum proorocise batranul Simeon, "sabia durerii trecuse prin inima ei" (Lc. 2, 35). Pe drumul calvarului din Ierusalim se afla si astazi o capela numita a "suspinului", unde se spune ca Sf. Fecioara si-a imbratisat pentru ultima data Fiul. Adanc trebuie sa fi fost acel suspin, daca a fost eternizat in piatra.
In rugaciunile Bisericii Ortodoxe, Sf. Fecioara este numita Maica Domnului si a noastra, si nu in zadar. Ea se dovedeste ca atare prin dragostea ce-o revarsa continuu asupra noastra, prin durerea ce-o simte la durerile noastre, prin ajutorul ce ni-1 acorda cand, cu inima smerita, cadem in fata icoanei sale si-i cerem sprijinul si ajutorul.
Unii pictori i-au zugravit icoana cu o aparenta anomalie: Sf. Fecioara are trei maini: cu doua tine Pruncul, ca orice mama, iar a treia este libera ... Aceasta prezentare isi are talcul ei. Probabil ca a treia mana este pentru noi, fiii ei de suflet. Este mana de ajutor ceresc in necazurile vietii; este mana care ne mangaie in dureri; este mana care sterge lacrimile mamei ce si-a pierdut pruncul sau sotiei ce si-a pierdut sotul; este mana care duce rugile noastre la Hristos; este mana care coboara peste noi harul Celui Prea Inalt.
De 8 Septembrie, Biserica Ortodoxa canta "Nasterea ta, de Dumnezeu nascatoare Fecioara, bucurie a vestit la toata lumea, ca din tine a rasarit Soarele dreptatii, Hristos, Dumnezeul nostru; si dezlegand blestemul a dat binecuvantare; si stricand moartea, ne-a daruit viata vesnica".

***

Dintre toate menirile lumii acesteia, cea mai inaltatoare, mai sfanta si mai frumoasa este aceea de mama. Caci, ce poate fi mai sublim decat sa dai viata unui prunc, sa-1 cresti, sa-1 educi, sa-l ocrotesti si sa-1 indrumi sa devina om cu adevarat. Cu ce pot fi platite orele de veghe si zbucium ale unei mame la capataiul copilului bolnav, daruirea ei totala si desinteresata pentru ca mica odrasla sa ajunga ceva in viata.
Cum sa nu admiri credinta deplina a unei mame in puterea Sf. Fecioare, care - fiind pe punctul de a-si pierde copilul grav bolnav, spera intr'o minune, cum sublim ne-o spune Al. Vlahuta in poezia "La icoana": "- Nu se poate Facatoarea de minuni sa nu mi-l scape./ Isi zicea mereu in gandu-i. Inima de piatra fie,/ Si'nca s'ar zdrobi de mila. Toata jalea mea pustie / Mi-oi preface-o'n rugaciune la picioarele Prea Sfintei /Si-n cucernica'nchinare, si plangand sta-voi'nainte-i /Pan' ce 1-oi vedea din somnu-i ochii mari bland deschizandu-si / Zambitor catand spre mine, si manutele tinandu-si..., / Cum sa nu'nteleaga Sfanta glasul sfintei mele plageri?"
Cu ce pot fi platite zilele, lunile sau anii de lupta continua a mamelor noastre pentru a avea de toate, pentru a creste in frica de Dumnezeu si in respect pentru cele sfinte, pentru a deveni oameni de omenie, asa cum ne cere scoala, biserica, societatea.
Putea-vom oare sa uitam suvoaieIe de lacrimi care curg noapte de noapte pe obrajii mamelor noastre dragi, ramase acolo, departe, ingenunchiate in fata icoanei Prea Curatei, rugand-o pentru sanatatea noastra, a fiilor scapati si ratacitori in lumea dura a exilului, pentru clipa mult asteptata a revederii? Cum, oare, mai pot exista unii copii - chiar daca au trecut de mult varsta - care nu mai vor sà stie nimic de mamele lor?
Cum sa nu te cutremuri cand afli, de ex., ca un tanar - caruia diavolui i-a luat mintile, a putut impusca 14 personne, incepand cu propria sa mama? Ce-a putut simti inima lui pangarita si trupul lui macinat de alcool sau droguri, cand a apasat pe tragaciul mortal? Asa ceva nu trebue sa se mai intample, càci, dintre toate fiintele, Mama este persoana care merita cel mai mult stima, dragostea, respectul si consideratia noastra.
Cu adevarat, Mama, sfanta iti este chemarea si exemplul. Ani de zile ne-ai vegheat, ne-ai ingrijit, ne-ai educat, ne-ai dus in sfanta biserica, te-ai rugat pentru noi. Iar atunci cand soarele vietii tale pamantesti a apus, tu continui sa traiesti nu numai in imparatia de lumina a Celui Prea Inalt, ci si aici, pe pamant, in amintirea copiilor tai, pe care te-ai straduit sa-i formezi ca buni crestini si Romani. Si de acolo, de departe, din preajma tronului ceresc, unde cred ca este locul tuturor Mamelor din lume, tu continui sa inalti rugi fierbinti catre Prea Curata, pentru noi, cei ramasi pe rotocolul pamantului, sau sa ne chemi la tine, cum, splendid murmura Mihai Eminescu in poezia "O, Mama`" : «O, Mama, dulce Mama, din negura de vremi, / Pe freamatul de frunze, la tine tu ma chemi; / Deasupra criptei negre, a sfantului mormant / Se scutura salcamii, de toamna si de vant. / Se bat incet in ramuri, ingana glasui tau...,, Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu...»
Icoana sfanta a Mamei a fost deseori evocata de marii poeti romani. George Cosbuc scria in poezia "Mama": «Pe maIul apei se-mpletesc / Carari ce duc la moara / Acolo, Mama, te zaresc/ Pe tine'ntr-o cascioara ...»
Sau Octavian Goga, plecat departe de locurile copilariei, scria nostalgic: "As vrea sa fiu acum/ In sat la noi acasa/ S'ascult cantarea blanda /Cum picura dornoala/ Si capul greu de ganduri / Sa-1 culc la Mama'n poala..."
Acelasi lucru il scria Al. Vlahuta cu duiosie: "Figura ta cuminte, duioasa si senina / Rasare, scumpa, mama din vremile acele, / Ca o madona sfanta, scaldata in lumina..."
Cat de fericit trebue si fie sufletul unora dintre Mame, care traiesc prin opera fiilor ei, de ex. mama lui Stefan cel Mare, care traieste prin pilduitoarea dragoste de glie, de dreptate si de adevar a fiului sau; sau mama mitropolitului Andrei Saguna al Transilvaniei, Anastasia, despre care fiul sau scria "Mamei mele ii datorez dragostea de Dumnezeu si credinta ortodoxa, drumul meu in viata si duhul de jertfà care m-a calauzit in toata opera mea"
Aceste cateva fugare consideratii vor sa fie un buchet omagial catre miile de sfinte Marii ale neamului romanesc, care si-au serbat sau isi serbeaza onomastica de Sf. Maria Mica dela Maria Voichita la Maria Cantacuzino, dela Maria Ghica la Regina Maria, dela Maria Filotti la Maria Tanase, etc., pentru a nu numi decat cateva Marii celebre.
Tot la 8 Septembrie si-ar fi serbat onomastica si Maicuta mea scumpa decedata acum mai bine de 25 ani. Si dansa, ca si bunica ei strabunica mea, ca si mama sotiei mele, s'a numit tot Maria. Si dansa, ca multe alte mii de Marii ale neamului romanesc, a crezut puternic in Sf Fecioara Maria, - patroana tuturor Mariilor lumii, si i-a implorat ajutorul.
Astazi, de ziua Maicutei mele, o rog fierbinte pe Prea Curata sa faca o minune cu sufletul meu; sa arunce un pod, peste mari si tari, un pod mai celebru decat "Golden Gate"-ul din San Francisco, mai lung decat "Brooklin-ul din New York si mai solid decat Lion’s Gate"-ul din Vancouver, un pod al recunostintei si duiosiei, cu un capat in frumosul Vancouver din Tara Fagaduintei, Canada, - dupa expresia plastica a actorului Gabriel Oseciuc - si cu celalalt in batranul cimitir din Comarnicul Prahovei natale, unde se odihnesc ramasitele parintesti ale Maicutei mele dragi. Sa ma ajute Prea Curata sa pot trece peste acest pod, ca sa mai pot aprinde o lumanare de ceara curata si sa mai las sa cada o lacrima fierbinte pe mormantul uneia, poate cea mai umila dar dintre cele mai credincioase Marii ale neamului romanesc, Maria Vasiliu, scumpa mea Mama. Sa-i mai spun inca o data, asa cum ii spun in ruga de fiecare seara, ca n-am uitat-o, ca eu, fiul ei cel mare, ca si fiul ei cel mic, - preotul Stefan, ne rugam, la randu-ne, catre Prea Curata pentru vesnica ei odihna si pomenire; si aceasta o fac si nurorile ei, ca si nepotii si nepoatele ce-si aduc aminte cu nostalgie de "mamaia" dela Comarnic.
Dumnezeu sa odihneasca cu dreptii Sai pe toate sfintele Marii ale neamului romanesc!
Prea Curata Fecioara Maria, te rugam sa mijoceasca la Cel Atotputernic sanatate, pace si bucurie pentru miile de sfinte Marii din tara si din exil, carora le spunem si noi, pe aceasta cale, "La multi ani!"

Parintele Cezar

Back