PERSONALITaTI CULTURALE ROMĀNESTI

AUREL C. POPOVICI - ĪN CLOCOTUL TIMPULUI SAU -

Aurel C. Popovici s'a nascut la 4 Octombrie 1863 din parinti romāni. Tatal, C. Popovici, era cojocar, mama, Maria Udrea, casnica.
Urmeaza patru clase primare īn limba romāna, patru clase la liceul maghiar din Lugoj, urmatoarele la liceu romānesc "Iosif Vulcan" din Beius. Apoi, studiaza medicina la Viena. Īn timpul studentiei este presedintele Societatii studentilor romāni "Junimea Romāna" din Austro-Ungaria (Viena). Face parte din "Comitetul Memorandist si al Replicii" ale Partidului National Romān din Ungaria, pentru care este judecat si condamnat la īnchisoare īn "procesul replicii". Se refugiaza īn Romānia. Aici, conduce ziarul "Romānia Juna" si este corespondent al mai multor ziare straine.
Īn anul 1892, ca presedinte al Societatii studentesti "Junimea Romāna", sustinut de colegi, pregateste renumita "Replica la Cestiunea romāna din Transilvania si Ungaria" la "Raspunsul" dat de junimea academica maghiara «memoriului» studentilor din Romānia. Cartea a avut un rasunet īn constiinta Romānilor si s'a facut cunoscuta īn toate centrele universitare europene, si a fost comentata de ziarele straine.
Colegii studenti maghiari sustineau ca maghiarizarea este un fenomen natural, pe care Romānii sunt datori sa-l īnteleaga si sa se supuna. La aceasta, īn "Replica, A. C. Popovici raspunde ca maghiarizarea e echivalenta cu moartea lor nationala, deci e clar ca trebuie sa ne despartim de ei. "Suntem membrii unui popor cu constiinta vie a valorii si demnitatii nationale, suntem frati de sānge si de aceeasi limba cu Romānii din Regatul Romāniei libere . . . Daca romānii ar fi cedat presiunilor, maghiarizāndu-se, de ce unire mai putea fi vorba ? Studentii unguri aparau granitele medievale ale unui stat considerat - fara temei - exclusiv maghiar. Romānii, prin Aurel C. Popovici, si-au aparat Neamul.
Īn "Semanatorul" din Aprilie 1906, Nicolae Iorga scria: "a fost actul cel mai bine redactat si unul din cele mai solide documente printre actele de acuzare, pe care poporul romān din Ungaria le-a redactat vreodata īmpotriva vechilor guvernanti".
Primul Razboi mondial īl gaseste īn Germania, de unde se refugiaza la Geneva, Elvetia. Sufera pentru primele īnfrāngeri ale armatei romāne. Fiind bolnav, totusi, pregateste o reeditare a "Replicii" pe capitole si cu noi informatii, cu studii aprofundate asupra latinitatii limbii romāne. Cartea va fi publicata post-mortem, īn 1918, sub titlul "La question roumaine en Transylvanie et en Hongrie". Lucrarea lui A. C. Popovici a servit ca document la Conferinta de la Paris, unde s'a hotarīt unirea tuturor romānilor īntr'un stat unic.
Aurel C. Popovici moare la 10 Februarie 1917. Mormāntul sau este īngrijit de primaria orasului Geneva. La mormāntul sau din cimitirul Saint Georges, Fundatia europeana I. C. Dragan īi ridica, īn vara anului 1977, un monument funerar, inaugurat de Dr. Otto de Habsburg si daruit orasului Geneva, fiind preluat de primarul Ketterer.
Mare luptator nationalist al romānilor din Ungaria, Aurel C. Popovici este un aparator al traditiei nationale, un īnflacarat luptator pentru unire, asa cum reiese si din articolul publicat īn Bucuresti, īn 1900, īn ziarul "Romānia Juna", la comemorarea a 300 de ani de la prima unire prin curajul si vitejia lui Mihai Viteazul. Īn articol "Tinta luminoasa", evoca suprema datorie a poporului romān, dornic de a se uni īntr'o singura tara, cu aceiasi limba romāneasca nealterata de veacuri. "Romāni ai viitorului, cānd vreodata, īn drumul vostru catre ideal, la raspāntiile vietii simtiti chinul īndoielii, deschideti cartea īn care sta scris trecutul Neamului si cititi, mai ales, pagina anului 1600 . . . Veti īntelege ca visul acela e splendida īnchegare a aspiratiilor unui neam īntreg, e strigatul veacurilor".