SFINTELE PASTI ÎN LITERATURA

HRISTOS A ÎNVIAT de Alexandru Vlahuta S'au cutremurat stapânii lumii La glasul blândului profet Si-un dusman au vazut în fiul Dulgherului din Nazaret. El n'a venit sa razvrateasca, Nu vrea pieirea nimanui Descult, pe jos, colinda lumea Si multi hulesc în urma lui. Si multi cu pietre îl alunga Si râd de el ca de-un smintit ; Iisus zâmbeste tuturora, Atotputernic si smerit. El orbilor le da lumina Si mutilor le da cuvânt, Pe cei infirmi îi întareste, Pe morti îi scoala din mormânt. Si tuturor deopotriva Împarte darul lui ceresc Si celor care cred într'însul Si celor ce-l batjocoresc. Urasca-l cei fara de lege . . . Ce-i pasa lui de ura lor ? El a venit s'aduca pacea Si înfratirea tuturor. Din toata lumea asupritii În jurul lui s'au gramadit Si vijeliile de patimi La glasul lui au amutit. Cât bine, câta fericire Si câta dragoste-ai adus ! Si oamenii drept rasplatire Pe cruce'ntre tâlhari te-au pus. Au râs si te-au scuipat în fata, Din spini cununa ti-au facut Si, în desarta lor trufie, Stapâni asupra-ti sáu crezut . . . Aduceti piatra cea mai mare Mormântul sa-i acoperiti Chemati ostasii cei mai aprigi Si straji de noapte rânduiti . . . S'au veselit necredinciosii C'au pus luminii stavilar, Dar nu s'au întarit în focul Durerilor de pe Calvar Si valurile neoprite Peste pamânt se împânzesc Ducând dreptate si iubire Si pace'n neamul omenesc Voi toti, ce-ati plâns în întuneric Si nimeni nu v'a mângâiat, Din lunga voastr'ngenunchere Sculati . . . Hristos a înviat !

CHRISTOS A ÎNVIAT de Vasile Alecsandri Christos , Mântuitorul din morti, a înviat, Si fruntea-I, ca un soare Lucind peste popoare, Flori de nemurire în lume-a-mprastiat. Christos, zeul credintei, iesit-a din mormânt! S-a Sa reînviere Ne-arata ca nu piere Dragostea, credinta, si adevarul sfânt ! Christos e viu ! Ca dânsul, o ! voi ce suferiti În lanturi de robie, Curând la viata vie Din umbra trist-a mortii veti fi cu toti iesiti! E SARBATOARE de Octavian Goga E sarbatoare pe câmpie si-n suflete e sarbatoare, Învie firele de iarba sub ploia razelor de soare. Sunt Pastile cele frumoase si-n fire zvonul lor strabate, Cloptnita-si îndoie trudnic încheieturile uscate. Arama striga când se zbate maiastra clopotului limba, Eu simt strigarea ei aprinsa si-n vorbe sufletul o schimba: Voi , toti ce suferiti si plângeti sub larga-ntindere albastra Veniti veniti, caci va sa vie curând împaratia voastra! Veniti, voi, obiditii lumii cu buzele înfrigurate, Voi, chinuitii de arsura unei taceri îndelungate Voi, osteniti fara nadejde, voi, slujitorii fara plata Voi, caror vremea v-a dat vesnic numai porunca blestemata Voi, ce muncirati pentru altii trudind cu mâinile - amândoua Veniti, caci zvonul meu acuma vesteste Învierea, voua ! Voi, cei cu fruntea de sudoare, cu genele de lacrimi ude, Eu cerului va strig durerea si Dumnezeu din cer aude ! Aduc lumina care sparge si sfarma capisti de pacate, Zavoarele mucegaite din temnite întunecate ! Eu celor orbi desleg azi taina înfricosata de-a vedea Si praznuiesc, ca-n al lor suflet învie Învierea Mea ! Asculta mintea mea supusa, genunghii mei se pleaca-ncet Si-aduc prinosul închinarii celui de neam din Nazareth.

 

PE CRUCE de Vasile Voiculescu Iisus murea pe cruce. Sub arsita grozava Palea curata-i frunte ce-o sângerase spinii Pe stâncile Golgotei tot cerul Palestinii Parea ca varsa lava. Si chiar în clipa mortii hulira carturarii Cu firea otetita îl adapau stajerii . . . Râdea cu hohot gloata de spasmele durerii Si-l ocarau tâlharii. Zdrobita, la picioare-i zacea plângând Maria Si-adânc sbucnea durerea din inima-i de mama Alaturi Magdalena, în lunga ei marama, Tipa vazând urgia. Departe ucenicii priveau far' de putere . . . Cu el se naruise nadejdea lor întrega N-aveau decât sa fuga în lumea cea pribeaga Si fara mângâiere. Târziu, porni multimea în pâlcuri spre cetate Pe drumurile-nguste cu lespezi pardosite Trecura fariseii cu fetele smerite Si barbile-argintate. Maslini fara de frunze dormeau mocniti pe coaste În vale, ca-ntr'o pâcla, dormea Ierusalimul, Pe cruce somnul mortii de-acum sublimul Iisus, vegheat de oaste.

HRISTOS A'NVIAT de Preot Alexe Mateevici Se asternuse piatra pe proaspatul mormânt Si noaptea coborîse, acoperind cetatea. Se linistise neamul vânzarii. Pe pamânt Era o taina mare . . . minune-apropiata. Au stat tacuti de paza cei doi ostasi strajeri Ne-atinsi de maretia adâncurilor firii, Nepresimtind venirea minunii celei mari Ce-avea sa schimbe fata si rostul omenirii. Si iata miezul noptii, de stele-mpodobit : Un tunet lung s'aude, pamântu-n el vuieste. Adânci puteri îl misca, izbindu-l. Sguduit Mormântul se deschide : Scriptura se-mplineste. Lumini lucesc la gura mormântului deschis, Întunecimea piere o clipa'n toata firea . . . Hristos învie ! . . . Paznici, sa fie voua vis, Lumina va orbeste, v'a înlemnit uimirea ! Lumina din lumina cerescului cuprins Luceste-acum pe chipu-i. Îl'nalta biruinta. Si, lepadând pamântul, îl lasa foc nestins Pe calea mântuirii : nadejdea si credinta. Cu moartea Sa, pe cruce murind nevinovat, Ne-a dat El noua pilda a marei jertfi de Sine, Cu moartea Sa pe moarte calcând a înviat Spre învierea vietii în faptele de bine. Cântati cu bucurie acelui Ce-a scapat Pe om si omenirea de moarte sufleteasca. E Pastele ! Viata ! Hristos a înviat ! Iubire între oameni si pace sa domneasca.