AN IX, nr. 100, AUGUST 2002

EVOCARE

Departe de lume, in mijlocul naturii, traieste in pusnicie Parintele Melchisedec Onofrei Silisteanu.
S-a nascut intr-o familie de tarani saraci din comuna Cepari, Arges. Crescut alaturi de numerosii sai frati in dragoste si cu frica de Dumnezeu, micul Onofrei este patruns de credinta, astfel slujba bisericeasca o prelungea si acasa, unde-si facuse un altar si spunand Tatal nostru, canta cu multa evlavie cantece bisericesti. Vecinii, auzindu-l, spuneau : "I-auzi popa ! Cum face slujba ca in biserica".
A inceput seminarul teologic, dar a fost nevoit sa-l intrerupa ; tatal sau nu avea bani sa-l intretina.
Tanar fiind, odata cu instaurarea comunistilor in biata noastra tara, incepe golgota credinciosului Onofrei.
Marele soc pentru el a fost intreruperea brusca a recitarii rugaciunii "Tatal nostru" la radio, in deschiderea emisiunii de dimineata. Era pentru le inceperea zilei cu rugaciunea catre Dumnezeu.
Asa porneste el pe drumul apostolatului, propovaduind cuvantul lui Dumnezeu, indemnand oamenii sa nu-si piarda credinta si legea stramoseasca, sa nu se otraveasca cu doctrinele comuniste.
Dar mana lunga a securitatii l-a bagat in beciurile intunecoase si umede. Batut, cu fracturi in urma schingiuirilor, Sfanta credinta i-a fost singurul sprijin.
A trecut prin furcile caudine a inchisorilor de sumbru renume : Jilava, Gherla, Aiud.
A avut alaturi de el, ca tovarasi intru credinta si suferinta, mari iluminati ai Ortodoxiei, ca : Pr. Staniloe, Pr. Bocica, IPS Bartolomeu Anania sau pe mons. Ghika, care desi catolic, a fost un mare aparator al ortodoxiei.
Toate durerile fizice erau alinate prin discutiile academice si spirituale purtate de cei care torturile, inchisoarea si comunismul nu le-a putut lua libertatea credintei. Apropierea de Dumnezeu era puternica. Rugaciunile fierbinti catre Dumnezeu si Sfanta Fecioara l-au scos de trei ori din ghiarele calailor si a mortii.
A fost inchis, ca miile de martiri ai credintei si a netradatorilor de neam, la mina de plumb de la Baia Sprie, unde li se taia apa si aerul in abataj. Toti se zbateau ca pestele pe uscat. Erau adusi pana la limita, danduli-se apoi prilejul de a supravietui spre a munci, spre a se chinui, spre a spera prin credinta.
In 1964 a fost eliberat si si-a continuat apostolatul propovaduind cuvantul lui Dumnezeu.
In Transilvania a ajuns dupa evenimentele din decembrie `89 si a ctitorit impreuna cu alti frati calugari manastirea Parva-Rebra (Nasaud) si manastirea de maici de la Ilva Mare. Apoi s-a retras pe culmile ce despart Nasaudul de Bistrita, traind intr-o coliba, departe de lume, in grea pusnicie, cu posturi aspre si indelungate.
Apare ca un sfant din povesti, cu barba si pletele albe, uscat de slab si istovit. Citeste fara incetare ceaslovul. Il citeste naturii ce-i da adapost si miilor de necajiti ce vin la el sa-i ceara ajutor spiritual.
Candela recunostiintei arde neincetat, de 38 de ani, de cand a iesit din inchisoare.
Parintele Onofrei, in seninatate isi asteapta sfarsitul in mijlocul naturii, unde toata dumnezeirea e imprejurul lui.

Dr. Gabriela Dancescu