Buletinul "Calea de lumina"
AN II, nr. 19 - NOIEMBRIE 1995 -
Puncte de vedere
D
ACa DRAGOSTEA N-AR EXISTA . . . M O T T O :«Si de as avea darul proorociei si toate tainele le-as cunoaste si orice stiinta, si de as avea atāta credinta īncāt sa mut si muntii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt» (I Corinteni 13, 2)
Biserica are porunci la cele rele si īndemnuri la cele bune. Dar poruncile pot fi contopite īntr'una singura:
DRAGOSTEA catre aproapele nostru.
Nu dragostea de sine si pentru sine - care exista prin autoconservare -, ci
dragostea pentru tot ceea ce īnseamna existenta de zi cu zi.
Iubirea este un sentiment care trebuie sa se rasfrānga īn egala masura si asupra celor
apropiati precum si asupra celor pe care-i credem dusmani.
Daca am sta strāmb si am judeca drept - vorba zicalei - cred ca īn realitate nu exista
temeiuri de dusmanie īntre oameni, indiferent de sex, rasa, vārsta sau religie, exista
numai prejudecati si intoleranta. Asa zisa dusmanie este numai īn noi, fie ca suntem prea
patimasi, fie intransigenti, fie orbiti de un moment de furie, fie habodnici, iar toate
acestea sunt amplificate de gāndurile care continua sa ne framānte dupa o cearta, o
discutie. Īn loc sa ne tesem gānduri negre care sa aprinda si mai mult focul urii, ar
trebui sa ne gāndim cum am putea stinge flacara dusmaniei, sa ne gāndim la partea
noastra de vina sau ar trebui sa fim mai concilianti si īmpaciuitori. A arunca piatra
este usor, mai greu este de a-ti retine bratul !
Este greu, dar nu imposibil a urma pildele Māntuitorului nostru Iisus Hristos, Cel care a
adus iubirea si īngaduinta, Cel care le-a propovaduit si Cel care, pe Cruce fiind a
rostit : «Iarta-i, Doamne, ca nu stiu ce fac!»
Privind societatea īn care traim, putem constata cu amaraciune, ca omul nu este un tipar
īn forma caruia Dumnezeu sa fi turnat o doza mai mare de iubire, de īngaduinta, de
īmpacare īntre semeni. Dumnezeu l-a creat pe om «dupa chipul si asemanarea Sa» ,
dar, apoi, l-a lasat sa-si faureasca singur drumul, īndemnāndu-l spre a face bine si
trimitāndu-si Fiul pentru a sadi Iubirea si Sacrificiul de sine īn folosul oamenilor,
pentru a cultiva īngaduinta si īmpacarea dintre semeni.
Astazi, omul este judecat dupa faptele sale de dragoste si nu dupa vorbele sale. Cei ce
zic ca citesc necontenit carti sfinte, dar incita la violenta, nu-si pot stapāni mānia
sau au alte naravuri, nu au gāndul īndreptat spre iubirea aproapelui si nici nu au
dragoste pentru cei din jurul lor. Cei care simt īn ei iubirea pentru aproapele lor, dar
nu gasesc calea spre a o oferi, a se coborī la nivelul celor īn nevoie, au impresia ca
sunt respinsi īn intentiile lor bune si se «īnchid īn ei». Sa nu uitam, īnsa, ca
«si iadul este pavat cu intentii bune». Mai sunt cei ce neaga oricare alta forma de
religie, de filozofie religioasa. Este adevarat ca religia īn care ne nastem este cea pe
care fiecare o consideram ca adevarata, dar trebuie sa fim concilianti, caci, printre
altele, habodnicismul si intoleranta īmpiedica nu numai unirea Bisericilor crestine
(Ortodoxa cu Catolica, Ortodoxa cu Greco-Catolica etc.), dar ridica munti de prejudecati
si incitari la violenta īntre grupurile etnice. Recent, cu ocazia vizitei sale la New
York, Papa Ioan Paul al II-lea ne-a oferit un gest de dragoste prin intentia Sa de a
deschide un dialog conciliant cu musulmanii si evreii.
Dragostea ar trebui sa fie mai presus de orice alte interese, secondata de dreapta
judecata dintre bine si rau, dintre noi si cei de lānga noi, dintre mine si tine.
Cu dragoste ne apropiem unul de celalalt, caci iubirea aproapelui īnseamna īn primul
rānd dialog conciliant.
Multi dintre oameni asteapta un gest de recunostinta īnainte de a face urmatorul gest de
dragoste, si tot atāt de multi sunt si cei care gāndesc ca daca ei au primit «palme»
īn drumul lor si au razbind singuri, ceilalti nu au «dreptul» la dragostea lor, decāt,
poate, daca au un profit de la cei ce i-au solicitat.
Dragostea pentru aproapele nostru aduce respect si pretuire, aduce multumire sufleteasca,
aduce liniste si pace.
Iubiti pe cei ce sunt īn jurul vostru, iubiti ceea ce faceti, iubiti pe cei īn nevoie,
iubiti pamāntul pe care v-ati nascut si cel al fagaduintei unde ati venit si traiti.
Alexandru Vlad Lungu