Puncte de vedere

În zile noastre, parerile despre Iisus Hristos sunt diverse. Pentru unii, Hristos este un mit, pentru altii El este Fiul lui Dumnezeu. Un fapt este cert, El va reveni curând, iar acest eveniment va fi un impact atât de puternic pentru noi toti, încât nimeni nu-l va putea ignora. Interpretarile umane ale Bibliei au esuat, dar spusele profetilor au ramas valabile.
Unul dintre cei mai importanti profeti din Vechiul Testament, care a anuntat prima si a doua venire a lui Hristos, a fost Daniel. Acesta spune : «Am privit la vedenia de noapte si iata pe norii cerului venea cineva ca Fiul Omului si El a înaintat pâna la Cel vechi de zile si a fost dus în fata Lui. Si Lui I s'a dat stapânirea, slava si împaratia, si toate popoarele, neamurile si limbile Îi slujeau Lui. Stapânirea Lui este vesnica, stapânire care nu va trece, iar împaratia Lui nu va fi nimicita niciodata» (Daniel 7, 13-14).
Aceasta descriere a viziunii lui Daniel, proroceste sfârsitul domniei omului pe pamânt, si întareste prezicerile privind stapânirea justa si binefacatoare a aceluia care se identifica cu Fiul Omului : Iisus Hristos. Toti profetii Vechiului Testament vorbesc de aceasta «era de pace ce va veni» (Pure vérité, August 1993).
Noul Testament confirma profetiile din Vechiul Testament. Astfel, în Întâia Epistola soborniceasca a lui Ioan, gasim urmatoarea afirmatie : «Si noi am vazut si marturisim ca Tatal a trimis pe Fiul ca Mântuitor al lumii.» (I In. 4, 14). Trei din cele patru Evanghelii (Matei, Marcu si Luca) afirma ca Hristos va veni pentru a stabili o noua ordine morala.
Pe de alta parte, Sfântul Apostol Petru a fost martor la rastignirea si Invierea lui Iisus. Sfântul Petru, în scrisoarea a doua, spune ca: «Prea iubitilor, aceasta este a doua epistola, pe care v'o scriu. În amândoua, caut sa va trezesc mintea sanatoasa prin înstiintari, ca sa va fac sa va aduceti aminte de lucrurile vestite mai dinainte de sfintii prooroci si de porunca Domnului si Mântuitorului nostru, data prin apostolii vostri» (II Petru 3,1-2). Tot Sfântul Apostol Petru ne pune în garda asupra celor ce se îndoiesc de venirea lui Hristos. «Unde este fagaduinta venirii Lui ? Caci de când au murit parintii nostri, toate ramân asa cum erau dela începutul zidirii !" (II Petru 3, 4). Iar în cele ce urmeaza gasim raspunsul : «Domnul nu întârzie cu fagaduinta Sa, dupa cum socotesc unii ca e întârziere, ci îndelung rabda pentru voi, nevrând sa piara cineva, ci toti sa vina la pocainta» (II Petru 3, 9)
Astazi, exista posibilitatea unei catastrofe globale datorita armamentului nuclear existent - dupa dezvaluirea celui de al treilea mister transmis de Fecioara la Fatima în anul 1917 -, a subtierii paturii de ozon care ameninta întregul pamânt. Toate acestea, alta data puteau fi ignorate, pentru ca evenimentele catastrofale aveau un caracter local - de exemplu, potopul lui Noe, eruptiile vulcanice, inundatiile sau cutremurele de pamânt.
Acum, în preajma secolului al XXI-lea, unii teologi si filozofi afirma «Cu toate acestea, cu cât va trece mai mult timp pâna la revenirea lui Iisus Hristos, cu atât se va uita realitatea Sa». (Le Monde ŕ Venir, 1992), altii sustin ca «Secolul XXI va fi un secol al credintei sau nu va fi deloc» (André Malraux).
Astfel, putem medita la importanta si necesitatea unei biserici bine împamântenite în sânul unei comunitati tinere - ca a noastra -. Cei ce-si spun - ca o scuza - ca «nici în tara nu ma prea duceam la biserica», ar putea sa-si schimbe parerea deoarece aici gasesc linistea pe care ne-o da apropierea de Dumnezeu, iar apartenenta la un grup comunitar ofera o posibilitate de identificare morala a exilatului, o regasire a unei mici Românii, o posibilitate de a lega noi prietenii sau de a participa direct la activitatile culturale desfasurate în limba strabunilor nostri. Fiecare încercam sa ne integram în societatea canadiana, dar nu ne putem rupe de locul unde putem regasi o atmosfera româneasca. Iar cei ce declara ca o data sositi aici nu vor sa mai aiba de a face cu românii, se ascund dupa vorbe, caci cunoscutii lor sunt tot românii. Aflându-ne într'o tara libera, îi invitam pe toti românii sa devina membri ai comunitatii noastre, dar, totodata, îi lasam sa hotareasca singuri asupra momentului în care vor face pasul, caci asa cum ne spune Sfântul Apostol Petru, Iisus asteapta ca toti sa ne pocaim. Ori primii pasi spre pocainta sunt iubirea si îngaduinta dintre semeni !