Puncte de vedere

ÎNTR'O C L I P A

M O T T O : "Lupta fara sacrificii, aduce victorii înselatoare" (Corneille, Cidul)

Între noi fie vorba, viata ne este punctata de CLIPE, de la clipa când ne afirmam identitatea în pântecul mamei si pâna-n clipa ultimului suflu.
Ne bucuram sau ne întristam de clipele care ne marcheaza, sunt clipe de înaltare sau de cadere spirituala. Este suficienta o clipa marcata printr-un gest, un cuvânt sau un gând pentru a ne schimba starea sufleteasca.
De multe ori ne credem uitati de soarta si totul în jur este sumbru, dar o clipa ne poate aduce raza de soare, si orbiti de ea ne împleticim ametiti de sansa creata de aceasta. Alteori, suntem scaldati de lumina, dar într-o clipa putem cadea în întunericul nostalgiilor sau al grijilor.
În infinitul existential, clipele marcheaza nu numai viata noastra, dar si istoria. Veacurile si anii se pot transforma în clipe. Crestinismul a aparut într-o clipa, si a ramas implantat în vesnicia timpului ce va sa fie, fiind vestit prin gura proorocilor. "Iata Sluga Mea pe Care o sprijin, Alesul Meu, întru Care binevoieste sufletul Meu. Pus-am peste El Duhul Meu si El va propovadui popoarelor legea Mea. Nu va striga, nici nu va grai tare, si în piete nu se va auzi glasul Lui." (Isaia, 42, 1-2).
Prin voia lui Dumnezeu, nu numai ca existam, dar El este si în ceea ce facem. Bineînteles, cei înclinati spre rau nu au gândul spre Dumnezeu. uitând de cele sfinte, de cele zece porunci, de existenta pacatului. Este mult mai usor sa facem un lucru rau, decât unul bun. Dumnezeu, prin perfectiunea Creatiei Sale, ne-a dat legile cele bune, ne-a presarat existenta de fapte negândite de catre om si urmarile acestora, dar asa cum zice zicala, "Dumnezeu îti da, dar nu-ti baga si-n sac!", noi suntem cei care trebuie sa avem discernamântul faptei noastre.
Faptele trebuiesc însotite de ratiune. Daca suntem prea patimasi - prea voluntari - ratiunea este depasita, iar fapta îsi schimba efectul chiar daca initial intentia a fost buna. Dar si pentru aceasta stare de fapt gasim în întelepciunea neamului nostru zicala, care spune ca "si iadul este pavat cu intentii bune!"
O clipa de oboseala poate zdruncina o amicitie, o clipa nefasta poate face ca legaturile de prietenie - la greu si îndelung acumulate - sa se prabuseasca ca un castel de nisip maturat de un val. Totul pentru o clipa de neatentie !
Clipele vin si pleaca, uneori nebagate în seama, si atunci putem spune ca norocul a trecut pe lânga noi si nu l-am vazut. Tot într-o clipa putem "da cu piciorul sansei" sau putem profita de sansa momentului.
Dupa cele enumerate mai sus, putem considera clipa ca fiind unul dintre atomii existentei noastre. Deseori, în conjunctura cu momentul, ea poate fi piatra unghiulara a existenti terestre, ridicându-ne sau coborîndu-ne pe treptele sociale, morale, spirituale sau materiale.
Clipocind în clepsidra timpului, clipele trec una dupa alta, ireversibile. Faptele, spusele si gândurile noastre devin ireversibile, iar efectul lor este, de cele mai multe, fara cale de întoarcere.
Ca un antipod al clipei este regretul, dar nu toti tragem învataminte din el. Regretul, chiar daca de cele mai multe ori ne pare inutil, putem trage concluzii din clipele negândite pentru cele viitoare.
Meditând între clipele si regretele vietii, ne duce gândul la întelepciunea populara si ne întrebam, de ce "câinele moare de alergatura si prostul de grija altuia !"? Nu de alta, dar fiecare suntem raspunzatori de faptele noastre nu numai în fata oamenilor, ci mai ales în fata lui Dumnezeu. Asa ca, grija clipei ne-o putem fauri si ocroti singuri, mai ales atunci când nu ne "poarta" altcineva de grija!