Buletinul "Calea de lumina"
AN III, nr. 31, NOIEMBRIE 1996

Puncte de vedere

. . . COMUNITARE . . .

De curānd, cititorii au sugerat un subiect etern, care-i preocupa, si anume, relatiile din interiorul comunitatii romānesti din Montreal. Este un subiect greu de abordat īn toata complexitatea sa, greu de cautat si de gasit cauzele locale sau traditionale care au adus la imposibilitatea realizarii unei unitati reale a Romānilor de aici sau de aiurea. Ascultānd parerile subiective ale celor ce ar avea o poveste de spus, nu putem trage o concluzie reala, cu toate ca, fiecare poveste ascunde un sāmbure de adevar.
Una din cauze, credem ca ar trebui cautata īn firea balcanica a Romānului. Prin felul sau de a fi, Romānul este cel care a stiut sa fie flexibil īn fata vicisitudinilor istoriei, tinānd piept navalirilor si imperiilor, fiind tamponul dintre occident si orient, a fost buturuga mica care a rasturnat carul mare al istoriei. Amintesc, aici, faptul ca Tarile Romāne n'au fost facute pasalāc de catre Poarta si nici, mai tārziu, rusii n-au avut trupe stationate permanent pe teritoriul romānesc. Fata de ceilalti balcanici - bulgari, sārbi, albanezi etc. - care sunt mai putini diplomati prin duritatea nationalismului local - ceea ce lasa impresia unei unitati -, Romānul are capacitatea de a se adapta situatiei de moment, iar prin diplomatie sa-si spuna punctul de vedere. Aceasta putere de adaptare este un rezultat al inteligentei poporului romān.
Pe de alta parte, capetele īncoronate si cele neīncoronate care au condus Tara - īn marea lor majoritate ridicati de-a lungul veacurilor tot din sānul poporul romān - au pastrat si folosit ustensilele inteligentei si diplomatiei pentru a putea razbi, actiunile lor depasind granitele geografice. Sa nu uitam nici sforile care se trageau, si se trag si acum pentru acapararea Puterii. Rasfoind volumul "Trecute vieti de doamne si domnite" al scriitorului C. Gane, putem constata coruptia, intrigile si crimele comise īn culisele Curtilor de ieri, iar pe cele de azi le cunoastem din actualitatile romānesti si internationale. Din pacate, Romānii nu sunt cei pe care i-am īnvatat a fi : pasnici, nevinovati si totodata victime īn marile confruntari istorice. Dar, partile mai putin bune ale firii omenesti, nu umbresc cu nimic latura pozitiva a romānilor : istetime, bunatate, ospitalitate, harnicie, cinste, abilitate, ctirori ai credintei ortodoxe, fauritori si iubitori de arta si cultura.
Astazi, cauzele enumerate au efecte peste timp, si le regasim īn fiecare dintre noi, īn gāndirea si manifestarile noastre, fie ca traim īn Tara, fie īn Exil. Este testamentul nescris al stramosilor nostri, si ma īntreb daca īntr'adevar ar vrea cineva sa-l schimbe ?! Iar daca ar vrea, ar putea schimba mentalitatea implantata cu tenacitate veacuri de-a rāndul ? Noi, cei de astazi, suntem produsul unui cumul de evenimente ale istoriei Neamului nostru. Copiii nostri, crescuti sau nascuti īn Exil, īsi vor schimba mentalitatea primind influienta locului.
Din vārful buzelor sau din adāncul sufletului, multi gāndesc "dezbinarea" dintre Romāni ca fiind un motiv al nerealizarilor personale. Fara a ne subaprecia sau a ne ridica pe culmi care nu ne apartin, comunitatea romāneasca - īn ansamblul ei - este la fel de buna sau de rea ca oricare alta comunitate. Ceea ce lasa impresia unui hau īntre Romānii comunitari este faptul ca noi ne-am grupat īn jurul acelor personalitati despre care avem impresia ca emana, prin vorbe si actiuni, acelasi mod de gāndire si aspiratii cu noi īnsine.
Aparitia mai multor comunitati romānesti reunite īn jurul unei biserici sau a unei asociatii este fireasca si, de ce nu, Romānii vor continua sa se divida, īn continuare, pe masura ce vor veni noi valuri de exilanti. Marea unire a Exilului - comunitar sau religios - este un tel visat, care face sa fie - īn continuare - un subiect de discutii, o sursa inepuizabila de articole jurnalistice.
Ca visul va fi realizat sau nu, nu stim, dar este sigur ca mini comunitatile nu pot dispare, iar, īn sistemul liber al Exilului, gāndirea nu ar trebui sa fie īngradita si dirijata unilateral. Daca nu apar constrāngeri materiale fiecare traieste acolo unde se simte bine !
Si, de ce nu am recunoaste-o ? Din punct de vedere comunitar avem cāteva aspecte pe care nu le prea gasim īn alte etnii. Īn principal, suferim de o lipsa de comunicare īntre noi. Din gena - de o parte si de cealalta - fie nu avem rabdare a asculta, fie nu gasim cuvintele a ne exprima pasul. Aceasta lipsa este izvorul unui geniu rau, numit minciuna, mitocanie sau bārfa, ridicate uneori la rang de arta pentru a fi subliniate. Exprimarea pasului cu rabdare si toleranta ar putea creea o noua comuniune īntre noi . . .

Alexandru Vlad Lungu