Punct 33_34 A SPERA1996

Buletinul "Calea de lumina"
AN IV, nr. 33-34, IANUARIE - FEBRUARIE 1997

Puncte de vedere

A SPERA

A spera este suportul moral al omenirii. Cu totii speram. Rare sunt cazurile când speram sa se întâmple ceva negativ - aceea nu mai este speranta. Mereu speram spre bine, spre frumos, spre pozitiv. Speranta este acel neîmplinit pe care-l visam, pe care-l asteptam. Speram cu gândul spre un viitor apropiat sau mai îndepartat. Se întâmpla ca speranta sa nu soseasca si atunci devine desarta.
În Tara, a fost o vreme când speram spre o îmbunatatire a calitatii vietii. Acea vreme a fost înainte de evenimentele din Decembrie '89, pe când nici nu visam schimbarea regimului potitic al blocului de est si, cu atât mai putin, în România. Atunci, speram - daca tot stateam la coada ! - sa apucam ceva de mâncare. "Omul nou" al sistemului comunist spera sa redevina vechi pentru ca nivelul de trai sa poata urca. '89 i-a dat sansa unei stari naturale, dar "omul nou" era atât de convins ca-i nou, încât i-au trebuit sapte ani pentru a-si scutura de pe umeri ultimile rusini comuniste - zis neo-comuniste-.
Istoria lumii începe în negura nebanuita a timpului, în spatiul ancestral, diversificându-se secol dupa secol, înainte de Hristos si dupa.
Istoria noastra, succesiunea diverselor evenimente cotidiene, are punctele ei sensibile sau dure, clare sau nebuloase, uitate în pulberea timpului. Într'un fel sau altul o cunoastem cu totii. Ceea ce-i trist, însa, este faptul ca generatiile postbelice au facut cunostinta cu o istorie deformata - mai mult voluntar, decât involuntar - de catre sistemul comunist.
Credem ca, acum, prin alegerea unui nou presedinte, în România trebuie sa înceapa o sesiune de restaurare a adevarului istoric al Neamului. A sosit momentul unei revolutii culturale care sa schimbe mentalitatea celor tineri si sa trezeasca mentalitatea adormita a celor vârstnici. Evenimentele din Decembrie '89 au adus numai o speranta neîmplinita de schimbare politico-economica, iar ultimii sapte ani de neo-comunism au lasat - în buna parte - în voia soartei latura cultural-educativa. Democratia originala a neo-comunistilor nu a avut darul si menirea de a restabili adevarata stare de fapte si întâplari din zbuciumatii ani de dupa cel de al doilea Razboi mondial, ani care au distrus idealurile unei adevarate democratii - care ar fi putut avea o continuitate în starea fireasca a României-.
Noua conducere a Tarii nu poate face minuni, dar poate deschide drumul spre o noua forma de democratie, apropiata celei traditionale.
Ca sistemul politic se va schimba din republica în morarhie sau va ramâne republica este un fapt care va fi hotarît de viitor. România a fost dintotdeauna - într'o forma sau alta - o monarhie. Acest fapt este un miracol, uitat de a fi ratificat prin vreun decret în 1947, dupa abdicarea fortata a Regelui Mihai I. Numai lectia de istorie a fost schimbata si prin ea mentalitatea generatiilor ce au succedat evenimentul. Astazi, cunoscând adevarul istoric va trebui sa schimbam ceea ce este de schimbat în mentalitatea românilor, si firesc, atitudinea poporului român fata de cel ce s'a nascut pe pamântul nostru stramosesc, cel ce a fost crescut în religia ortodoxa a Tarii, sa i se recunoasca nu numai dreptul de a intra nestingherit în Tara sa, ci si calitatea - de necontestat - de Rege al României.
Cumpanind între istorie si speranta, gândim ca a sosit timpul unei noi perioade istorice, în care speram înflorirea Neamului renascut. Acasa sau în Exil, românul spera în nasterea unei noi mentalitati, care sa stearga diferentele actuale dintre cele doua entitati.

Alexandru Vlad Lungu