Buletinul "Calea de lumina"
AN IV, nr. 37, MAI 1997

Puncte de vedere

Credo !

Au trecut milioane de ani pâna ce omul - fiinta cea mai perfecta dintre vietuitoarele pamântului - a putut sorbi viata din darnicia Creatorului spiritual, moral si etic al civilizatiilor prin care a pasit în istoria lumii, Dumnezeu.
"La început era Cuvântul si Cuvântul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvântul." (Ioan 1, 1)
Prin Cuvânt, Dumnezeu Creatorul a dat oamenilor viata prin lumina (In. 1, 7). "Toate prin El s'au facut . . ." (In. 1, 3).
Privind firul istoriei credintei, în Cel-far-de-nceput, putem vedea, în cascada evenimentelor, virtutile si pacatele oamenilor. În numele credintei s'au ridicat si s'au surpat civilizatii, personalitati, familii; creatorii de frumos au lasat operele lor peste milenii, dar energiile reminiscentelor de violenta - ramase ca un apendice în firea omului - aduc si astazi suferinta.
Venirea lui Iisus nu a atenuat aceasta framântare care a adus atâta rau lumii. Ba dimpotriva, lupta s'a diversificat. În general, aportul Mântuitorului Iisus - Iubirea aproapelui - a ramas un ideal spre care fiecare tinde fara sa-l poata atinge. Totusi, unii dintre credinciosi au reusit. La aceasta reusita a contribuit educatia primita în cei sapte ani si mai apoi, pregatirea spirituala si profesionala, firea, puterea stapânirii de sine, blândetea, toleranta si iertarea. Acesti crestini - de ieri sau de azi - constituie exceptia, iar exceptia întareste regula, deci lumea în ansamblul ei a evolut pozitiv în cei peste 5000 de ani de la crearea unei noi ordini spirituale prin Cuvântul Domnului.
Fiecare generatie, secol de secol, a cunoscut plusurile si minusurile spirituale proprii si a stramosilor ei. Ati asigura o hrana spirituala este la fel de greu astazi ca acum mii de ani. Hrana trupului, de bine-de rau, daca nu reusim sa ne-o procuram au altii grija de noi, mai ales în societatea occidentala în care traim. Problema majora ramâne procurarea hranei spirituale. Din nefericire, cei mai vitregiti de viata - fie prin lipsa de educatie, fie prin neinstruire (persoane cu creierul în repaus absolut) - chiar daca capacitatea lor intelectuala este buna, dar neprelucrata la vreme -, au, ca o compensare, aceasta violenta primitiva, care le înlocuieste hrana spiritului. Este usor de spus : "Cred în Dumnezeu!", iar în realitate nu-si aduc aminte de El decât atunci când nevoia îi strânge cu usa ! Nu ma refer doar la cei care nici nu calca pragul unei biserici, ci si la aceia care lasa impresia unor destoinici crestini, care iesind de la Sfânta Liturghie pleaca urechea la uneltirile necuratului - bârfa, egoism, intoleranta, zâzanie, calomnii etc. -.
Violenta ancestrala care se afla în fiecare dintre noi, nu constituie astazi numai un atac fizic, ci, si unul spiritual. Schimbul de idei constituie o descarcare de tensiuni nervoase. Crestinii, în general, condamna violenta, dar sa nu uitam faptul ca respiram, ori respiratia este forma vitala a existentei noastre terestre. Deci, respirati, dar controlati-va celelalte porniri !
Ortodoxia româneasca s'a conservat vie în spiritul Sfântei Traditii a Bisericii Primitive, doar oamenii s'au schimbat. Ori cei ce cred ca pot "purta un dialog direct cu Dumnezeu" se înseala pe ei. Sa ne amintim cuvintele Mântuitorului, care ne îndeamna la unire si la unitate : "De va veti aduna doi-trei laolalta, în numele Meu, Eu voi fi în mijlocul vostru". Deci, Iisus ne îndeamna a ne reuni pentru a-I aduce multumire, de a-L cinsti.
Din 6 Aprilie 1997 pâna la începutul Mileniului al III-lea mai erau 1000 de zile ! 2000 de ani de crestinism si alti peste 3000 de ani de credinta întru Dumnezeu, iata, mostenirea spirituala a civilizatiei de astazi pe care trebuie nu s-o luam si s-o dam asa cum am primit-o, ci s-o îmbunatatim cu aportul noastru, semanând în ea nu intoleranta si ura, ci iubirea si întelegerea aproapelui !

Alexandru Vlad Lungu