AN IX, nr. 100, AUGUST 2002

SINAXAR

In fiecare an, la 15 August Biserica crestina - Ortodoxa si Catolica - sarbatoreste Adormirea Maicii Domnului. Este unul din cele patru praznice inchinate Sfintei Fecioare Maria, Nascatoare de Dumnezeu, celelalte fiind : nasterea Maicii Domnului (8 Septembrie), Intrarea in biserica (21 Noiembrie) si Buna Vestire (25 Martie). Cele patru Sf. Evanghelii nu dau prea multe amanunte despre viata Sf. Fecioare Maria. Este fiica lui Ioachim si a Anei - cum scrie Evanghelia apocrifa a lui Iacob - care au consacrat-o serviciului religios din templu. De loc din Nazaretul Galileii (Lc. 1, 26-27), logodita cu Iosif, acesta din urma a avut o paternitate legala asupra lui Iisus, nu si una fizica (Lc. 3, 23 ; In. 6, 24). Ingerul Gavril i-a adus vestea nasterii minunate a lui Iisus (Lc. 1, 26-38), fiind salutata de Elisabeta, mama lui Ioan Botezatorul (Lc. 1, 42-45).
Dupa nasterea Mantuitorului in Bethleemul Iudeii (Lc. 2, 4-16) a fost alaturi de Acesta in toate marile momente ale vietii si activitatii Sale : taierea-imprejur, prezentarea la templu, fuga in Egipt, predica din templu, minunea din Cana Galileii, apoi in timpul Patimilor, dupa care este incredintata Apostolului Ioan (In. 19, 25). Dupa Inaltarea Domnului (FA 1, 14), Sf. Fecioara face parte din cercul apostolic. Ea se afla cu ucenicii la rugaciuni si la frangerea painii ; de asemenea, este prezenta la minunea Pogorarii Sf. Duh asupra Sf. Apostoli, la Rusalii sau Cinzecime, cand s'a intemeiat Biserica crestina. Dupa Rusalii, Sf. Scriptura nu mai aminteste nimic despre viata Sf. Fecioare Maria. Dar, din traditie, stim ca Maica Domnului a fost inima tinerei comunitati crestine, vorbind deseori credinciosilor despre Fiul ei, despre copilaria Lui, despre locurile pe unde trecuse Iisus in timpul vietii Sale pamantesti.
Cartea "Petrecerea Prea Sfintei Fecioare", atribuita lui Meliton de Sardes, mentioneaza ca, la trecerea ei din aceasta viata, Apostolii au dus trupul spre ingropare in valea lui Iosaphat, dar aici, in fata mormantului, a fost inaltata la cer. Traditia crestina mentioneaza ca Toma n'a fost prezent la inmormantarea Sf.. Fecioare, ci a ajuns abia a treia zi. Dorind sa-i mai vada o data fata, a rugat pe ceilalti Apostoli sa deschida mormantul. Atunci a vazut ca trupul ei nu se mai afla in mormant, doar un parfum ceresc se ridica din locul unde fusese pus ; Dumnezeu facuse inca o minune - inainte de obsteasca inviere - trupul Sfintei Fecioare fusese ridicat la cer.
Proorocul David vede pe Fiul Tatalui pe tron de domnie, plin de frumusete si imbracat intru putere Iar alaturi, in vesminte stralucitoare tesute cu aur, sta Maica Domnului, "Imparateasa, Mireasa Ta, Dumnezeule, sta la dreapta Ta, impodobita cu aur de Ofir" (Ps. 45, 9).
Cand viteaza Iudith a scapat poporul lui Israel din asediul ostilor asiriene, inaintea ei a iesit arhiereul si conducatorii poporului, batrani si tineri, laudandu-i faptele curajoase (Iudit 15, 11). Iudith este figura proorocita a Sf. Fecioare Maria.
Primirea Sf. Fecioare in ceruri intrece stralucirea pamanteasca. Nu un arhiereu oarecare, ci marele Arhiereu Hristos, a intampinat-o. Pe cea mai binecuvantata dintre femei, Fiul Domnului a ridicat-o mai presus de ostile ingeresti si decat toata faptura ca sa domneasca alaturi de El in veci. Acolo salasluieste Maica Domnului, in plina stralucire a dumnezeirii mariri.
Intre sfinti, Fecioara Maria ocupa locul cel mai de cinste, fiind mai presus decat toate puterile ingeresti si atingand cea mai inalta treapta a desavarsirii omenesti.
Cinstirea deosebita pe care Biserica Ortodoxa - ca si cea Catolica - o acorda Sf. Fecioare Maria se bazeaza pe prerogativele speciale sau elementele mariologiei crestine, adica ale stiintei despre Sf. Fecioara Maria, si anume, aiparthenia sau invatatura despre pururea fecioria Maicii Domnului ; invatatura despre Sf. Fecioara, Theotokos, adica Nascatoare de Dumnezeu - definita la Sinodul III ecumenic de la Efes din anul 431 ; invatatura despre curatenia absoluta, trupeasca si sufleteasca, ca si despre lipsa de pacate personale a Sf. Fecioare si in sfarsit, preacinstirea Maicii Domnului sau hiperdulia, depasind pe toti sfintii. In Biserica apuseana, cultul Maicii Domnului ia amploare incepand cu episcopul Epifanie de Salamina. Sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului este mentionata de Grigore de Tours (+594), iar sub Papa Grigorie cel Mare (+604) sarbatoarea este comemorata la Roma la 15 August. Apoi Papa Sergiu I (+701) prescrie rugaciuni pentru sarbatorile mariale.
In Biserica rasariteana, numerosi parinti si scriitori bisericesti i-au consacrat tratate, studii, omilii si imne. Amintim, dintre acestia, pe Sf. Ioan Damaschin, Gherman al Constantinopolului, Modest al Ierusalimului, Andrei al Cretei sau Teodor Studitul. In "Omilie la Adormirea Maicii Domnului", Sf. Ioan Damaschin o numeste "templul Cuvantului". Sfanta mai presus decat toti sfintii "mai cinstita decat heruvimii si mai preamarita, fara de asemanare decat serafimii", Sf. Fecioara Maria este aparatoarea, mijlocitoarea si ajutatoarea credinciosilor la tronul lui Dumnezeu si Fiul Sau : "Tu esti rugatoarea cea mai fierbinte catre Fiul Tau si Dumnezeul nostru, caci rugaciunile Maicii mult pot spre imblanzirea Stapanului". In acest rol este invocata la Sf. Liturghie, cantata in imnologie si reprezentata in iconografie.
Biserica Ortodoxa n'a acceptat cele doua dogme mariologice promulgate de magisteriul romano-catolic pe temeiul pietatii mariale din Biserica apuseana. Zamislirea imaculata a Fecioarei (1854) si inaltarea cu trupul (1950), considerand ca ele strica raportul dintr Iisus Hristos si iconomia mantuirii, dintre om si intruparea lui Iisus. Indumnezeirea ei este rodul Intruparii Cuvantului, care este unica sursa a nestricaciunii. Inaltarea cu trupul la cer a Sf. Fecioare - de care insa vorbeste traditia ortodoxa - poate avea sensul de glorificare a firii omenesti, dar ea nu anuleaza rolul de unic mijlocitor si rascumparator al lui Iisus Hristos, caci Hristos este cel ce ii inalta trupul la cer. Evlavia ortodoxa pastreaza chipul Sf. Fecioare neprihanite si pururea mijlocitoare pentru umanitate. Troparul praznicului "Intru nastere, fecioria ai pazit ; intru adormire, lumea nu o ai parasit, de Dumnezeu Nascatoare" cuprinde - in forma antitetica - acea credinta conform careia moartea, de la Invierea lui Hristos, nu este decat adormire. Dupa Iisus Mantuitorul, Sf. Fecioara Maria devine parghia vietii vesnice si a invierii tuturor, cum precizeaza troparul "mutatu-te-ai la viata, fiind maica Vietii". Pe drumul Golgotei se afla si azi o capela numita "biserica suspinului" ; acolo unde - spune traditia - Fecioara Maria l-a imbratisat ultima oara pe Fiul ce-si purta crucea spre locul rastignirii. A fost cel mai adanc suspin al umanitatii, eternizat pentru noi in duritatea pietrei. Biserica suspinului este inima Preacuratei, ranita de sabia durerii pentru Fiul sau. Dar in aceeasi sfanta biserica isi au un duios ecou suspinele tuturor timpurilor, deoarece "intru adormire, lumea nu o ai parasit" - cum glasuiste troparul. In rugaciunile Bisericii Ortodoxe, Sf. Fecioara Maria este numita Maica Domnului, dar si maica noastra, si aceasta nu degeaba. Preacurata isi arata de-a pururi dragostea ce-o revarsa asupra noastra, durerea ce-o simte la durerile noastre, ajutorul ce ni-l acorda cand cadem in fata icoanei sale sfinte si-i imploram spijinul. Unii pictori bisericesti i-au zugravit icoana cu o aparenta anomalie : Sf. Fecioara are trei maini, cu doua tine Pruncul - ca orice mama - si a treia este libera. Aceasta mana libera este pentru noi, fiii sai de suflet, este mana care ne mangaie in dureri si suferinte, care usuca lacrimile mamei ce si-a pierdut pruncul, care aduna roua rugaciunilor sincere catre Hristos, Fiul sau. Iconografia ortodoxa a reprezentat dintotdeauna pe Sf. Fecioara dimpreuna cu Domnul Iisus Hristos si niciodata fara El. Cele mai multe dintre icoanele ortodoxe au Pruncul pictat cu fata lipita de cea a Sf. Fecioare, simbolizand uniunea dintre firea divina si firea umana din persoana Mantuitorului. Iata adanca teologie a icoanelor ortodoxe.Praznicul Adormirii Maicii Domnului ne face sa meditam adanc, in mijlocul dificultatilor trecatoarei noastre vieti pamantesti, la sensul acesteia, stiind ca acolo sus, langa Tronul ceresc, cea mai sfanta dintre mame mijloceste la Cel Atotputenic mantuirea noastra.