Unul din sfintii români canonizati imediat dupa moartea muceniceasca din 12 Mai 1662 de Patriarhia Ecumenica este Sfântul Ioan Valahul sau Românul.
S'a nascut în Muntenia în 1644, în timpul glorioasei domnii a lui Matei Basarab (1632-1654), dintr'o familie de oameni cu stare care i-au asigurat o frumoasa educatie.
În anul 1659, noul domn muntean Mihnea al III-lea, s'a unit cu domnitorii din Moldova si Transilvania, rasculându-se împotriva turcilor. Sultanul Mehmed trimite în Moldova o oaste de tatari, care-i bate pe moldoveni, apoi o oaste de turci în Muntenia, învinsa de Mihnea, si o a treia în Transilvania, care la Deva, în 1659, îi bate pe transilvaneni. Turcii învingatori se întorc la Constantinopol prin Oltenia, pe valea Oltului, robind pe multi români crestini prinsi cu arcanele si legati cu funii de carele lor. Printre cei robiti se afla si un tânar, frumos la trup si înobilat la suflet, Ioan, în vârsta de numai 15 ani, viitorul Sfânt Ioan Valahul.
În drum spre Constantinopol a fost cumparat de un negustor bogat, atras de frumusetea lui fizica, cu dorinta-i patimasa de a-i întina trupul feciorelnic. Refuzat de Ioan, l-a legat de un copac încercând sa-si satisfaca pornirea animalica, dar Ioan a reusit sa se dezlege si sa-l ucida pe nelegiuit. Dupa ce au aflat adevaru asupra mortii stapânului lor, ceilalti agareni l-au ferecat în lanturi, l-au chinuit, târându-l descult si gol prin zapezile Balcanilor si Rodopilor pâna la Constantinopol.
La Constantinopol a fost judecat de Marele Vizir, Ioan marturisind ca l-a ucis pe pagân pentru a-si apara fiinta sa de crestin curat. Vizirul l-a dat pe mâna sotiei negustorului, cu puteri discretionale asupra lui.
Frumusetea lui Ioan a atras pe tânara vaduva, care a cautat sa-l traga în pacat, dar Ioan a respins-o cu demnitate, spunându-i ca este hotarît sa-si pastreze fecioria. Femeia a cautat sa-l faca sa-si schimbe religia, dar Ioan i-a replicat ca prefera sa moara crestin decât sa se turceasca. Doi ani s-a chinuit acea femeie patimasa sa-l corupa, dar - prin puterea rugaciunii - Ioan a învins ispita. În final, femeia l-a dat pe mâna eparhului, adica a conducatorului cetatii, sa faca ce-o sti cu el.
Asa a ajuns Ioan în temnita, fiind supus la cele mai draconiene chinuri, dar nu s'a lepadat de credinta crestina. Vazând ca nu poate sa-l faca sa-si abjure religia, eparhul a cerut îngaduinta Vizirului sa-l omoare. Astfel la 12 Mai 1662, tânarul Ioan a fost dus la Parmac Kapi, în Constantinopol, si omorît prin spânzuratoare.
Viata si patimirea sa au fost scrise de carturarul grec Ioan Cariofil si tiparita la Venetia de Sfântul Nicodim Aghioritul, dupa care a trecut în sinaxarele grecesti si, apoi, si-n cele românesti. Patriarhia Ecumenica l-a canonizat imediat dupa moartea martiriceasca, fiind cinstit numai în Bisericile de limba greaca.
În urma hotarîrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 1950, în Octombrie 1955 s-a facut generalizarea cultului Sfântului Ioan Valahul sau Românul în întreaga Biserica Ortodoxa Româna.
Sfinte Ioane Valahule, roaga-te pentru noi. Amin.