În fiecare an, la 20 iulie, Biserica Ortodoxa sarbatoreste pe Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul, care a trait în vremea lui Ahab, al saptelea rege al lui Israel, acum 2800 de ani. Ahab, dupa casatoria cu Izabela, fiica regelui Sidonului, a parasit credinta si a început se se închine zeului Baal, caruia i-a ridicat în Samaria un templu cu 450 de preoti, omorînd pe preotii lui Dumnezeu. Din nefericire, ratacirea lui Ahab cuprinsese si poporul, ceea ce l-a determinat pe profet sa ia atitudine. El l-a mustrat pe Ahab si i-a spus ca Dumnezeu nu va da ploaie pe pamânt atâta timp cât el se va închina idolilor. Si n'a plouat timp de trei ani si sase luni.
Ahab si Izabela s'au mâniat si s'au decis sa ia viata profetului. Dar Dumnezeu, care iubea pe acest om al adevarului, i-a purtat de grija. Ascuns pe malul pârâului Cherit a fost hranit minunat de pasarile cerului ; refugiat în cetatea Sarepta a fost hranit de o vaduva, a carei putina hrana era înmultita de Dumnezeu si careia i-a înviat fiul (3 Regi 16-17).
Ilie reapare în fata lui Ahab si-l acuza de toata nenorocirea care se abatuse asupra tarii, zicându-i "Nu eu, Ilie, sunt vinovat de suferinta ce a lovit tara, ci tu, împarate si neamul tau ca ati parasit pe adevaratul Dumnezeu si ati urmat pe idolul Baal, un fals dumnezeu".
Pentru a dovedi puterea lui Dumnezeu, Ilie propune o confruntare cu idolul. Preotii lui Baal sa pregateasca lemne pentru jertfa si sa se roage idolului lor sa vina foc din cer si sa mistuie animalul; iar el va face la fel. Tot poporul lui Israel s'a adunat pe muntele Carmel.
Zadarnica a fost ruga preotilor lui Baal, caci nici o scânteie nu s'a pogorît peste jertfa. Atunci Ilie a luat 12 pietre - dupa numarul semintiilor fiilor lui Iacob, a construit din ele un jertfelnic, a pus animalul de jertfa si s'a rugat Domnului "Ajuta-ma Doamne ca poporul acesta sa stie ca tu singur esti Dumnezeu în Israel si ca Tu le întorci inima la Tine". Si îndata s'au revarsat ploi din cer si seceta cumplita a luat sfârsit, iar poporul cel ratacit s'a întors la Dumnezeu, preamarit de poporul Sau.
Ilie si-a continuat misiunea pâna la adânci batrâneti, când l-a ales ca urmas pe Elisei, ucenicul sau credincios.
Hotarît sa-l ridice cu trupul la cer, Dumnezeu s'a aratat lui Ilie într'o pestera din Muntele Horeb si i-a cerut sa-l unga prooroc, în locul sau, pe Elisei, fiul lui Safat, ceea ce Ilie a si facut (3 Regi 2, 1-10).
Apoi Dumnezeu l-a ridicat pe Ilie cu trupul la cer. "Pe când mergeau ei (Ilie si Elisei, n.n.) asa pe un drum si graiau, deodata s'a ivit un car si cai de foc si, despartindu-i pe unul de celalalt, a ridicat pe Ilie în vârtej de vânt la cer" (4 Regi 2, 11). Lumina focului ce-l învaluia pe Ilie în carul cu foc ne aminteste de marirea dumnezeiasca, în chip de aureola care înconjoara fruntile sfintilor, care "bine s'au nevoit si s'au încununat".
Proorocul Ilie se va arata la Schimbarea la Fata a Mântuitorului împreuna cu Moise si cu apostolii Petru, Iacob si Ioan.
În popor, s'a pastrat credinta ca atunci când tuna si fulgera trece Sfântul Ilie cu carul de foc pe cer.