Între toti sfintii, cei ce au o imensa putere de întarire a dragostei noastre fata de Domnul si Mântuitorul Iisus Hristos si de Sfânta Sa Biserica sunt martirii si mucenicii, cei care au platit cu viata apartenenta la Hristos, adevarati eroi ai religiei crestine. Sângele lor are puterea unui glas de trâmbita ca si noi sa iesim victoriosi din lupta cea mare si grea cu pacatul pentru mântuirea sufletelor noastre.
Martirii au suferit cu un curaj uimitor toate torturile si pedepsele imaginate de fanatismul si brutalitatea unei lumi care ura pe crestini si pentru care viata lor nu valora nimic. La suferintele fizice se adaugau si cele morale, ale rudelor si prietenilor lor. Martirii le-au suportat cu un eroism unic, stârnind uneori chiar admiratia pagânilor. Atitudinea lor în fata mortii era vrednica de toata lauda, ei murind fara revolta, fara orgoliu, senini, rugându-se încrezatori în dreptatea cauzei lor sfinte. Murind pentru Hristos, martirul cel mai sfânt, sângele varsat sterge toate pacatele. El este un botez - al sângelui - de care mii de persoane s'au învrednicit în Biserica veche. Între acestia, la loc de cinste, se afla Sfântul Mare Martir Dimitrie, izvorîtorul de mir, patronul Tesalonicului.
Sfântul Mare Martir Dimitrie s'a nascut în cetatea Solunului (Tesalonicul de astazi), din parinti credinciosi, tatal sau fiind conducatorul cetatii. Tânar, educat, învrednicit cu încrederea si puterea Împaratilor Romei, tânarul Dimitrie avea în fata un viitor stralucit, ajungând apoi chiar guvernatorul cetatii. Dar Dumnezeu îi rezervase ceva mai înalt si mai statornic decât slava desarta a lumii acesteia.
Dimitrie era crestin, ca si tatal sau, în casa caruia vazuse pentru prima oara doua icoane sfinte : una cu chipul Mântuitorului, cealalta cu acela al Maicii Domnului. Erau ascunse într'o încapere tainica în care va fi botezat Dimitrie. La moartea tatalui sau îi va urma la conducerea cetatii, dar curând tânarul Dimitrie marturisi tuturor credinta sa crestina, veste care ajunse la urechile împaratului.
Maximilian - caci despre el este vorba - întorcându-se din luptele cu scitii si sarmatii a facut petreceri si jertfe idolesti în toate cetatile prin care trecea, ajungând si în cea a Tesalonicului. Deranjat ca unul din oamenii lui e crestin, i-a cerut acestuia sa abjure credinta crestina si sa jertfeasca idolilor. Dar Dimitrie, întarit de Duhul Sfânt, l-a înfruntat pe împarat si a ramas statornic în credinta, ca o stânca în fata valurilor.
Tânarul Dimitrie nu numai ca a refuzat sa jertfeasca idolilor, ci si îi îndeamna pe ceilalti crestini sa-si marturiseasca cu curaj credinta, mai ales pe un tânar, Nestor. Acesta din urma, binecuvântat de Dimitrie, a reusit sa învinga în lupta pe gladiatorul favorit al împaratului - puternicul Lie - ceea ce a determinat pe Maximilian sa-i hotareasca moartea.
În dimineata zilei de 26 Octombrie 304, ostasii împaratului au intrat în temnita în care fusese aruncat Dimitrie - care era în rugaciune - si l-au strapuns cu sulitele, omorîndu-l. Noaptea, trupul fara viata a fost luat de un credincios si îngropat în taina.
Deasupra mormântului sau a fost ridicata o mica biserica în care se savârseau multe minuni si nenumarati bolnavi si-au gasit tamaduirea. Un crestin din partile Iliricului, Leontie, cuprins de o boala grea a fost adus la mormântul sfântului si s'a rugat cu credinta, primind tamaduire. Vrând sa multumeasca lui Dumnezeu pentru aceasta vindecare minunata, Leontie a promis sa zideasca o biserica mai mare pe locul celei mici. Darâmându-se prima bisericuta, au gasit moastele Sfântului Dimitrie pe care Dumnezeu le învrednicise cu darul neputrezirii, din care izvora mir placut mirositor care s'a raspândit în toata cetatea. În noua biserica, Leontie a asezat o racla ferecata în aur si pietre pretioase, în care a asezat trupul sfântului. Apoi, a cumparat sate si vii pe care le-a dat bisericii spre întretinerea preotilor care slujeau acolo. Plecând în patria sa, Leontie a luat cu sine giulgiul cel muiat în sângele Sfântului Dimitrie si a construit si acolo o biserica - asezând în alta racla acest giulgiu - care a vindecat pe conducatorul cetatii Iliric.
Multe minuni s'au savârsit în Biserica Sfântul Mare Mucenic Dumitrie, izvorâtorul de mir din Tesalonic. La rugaciunile credinciosilor, Sfântul a poruncit unor corabieri care transportau grâu pe mare, sa-l aduca în Tesalonic, scapând cetatea de o foamete cumplita. Mai târziu, în vremea împaratului Mauriciu, cetatea a fost izbavita în mod miraculos de împresurarea arabilor, la rugaciunile fierbinti ale unui crestin local, Ilustrie. Pe multi i-a eliberat din robia barbarilor, între care un episcop pe care l-a dus nevatamat la Tesalonic, sau doua fecioare care cususera pe pânza schipul Sfântului. Amintim si faptul ca cetatea Sirmium a primit numele de Mitrovita conform traditiei ca aici ar fi murit Sfântul Dimitrie.
Biserica îi cânta astazi troparul : Mare aparator te-a aflat în primejdii lumea, pe tine Purtatorule de chinuri, cel ce ai biruit pe pagâni. Deci, precum mândria lui Lie ai zdrobit si la lupta îndraznet ai facut pe Nestor, asa, Sfântul Dimitrie, roaga pe Hristos Dumnezeu sa ne daruiasca noua mare mila!