Buletinul "Calea de lumina"
AN V, nr. 50, IUNIE 1998

SINAXAR (DIN VIETILE SFINTILOR)

SFÂNTUL NICETA DE REMESIANA
(+ 24 Iunie 414)

Între sfintii canonizati de Biserica Ortodoxa Româna la 20 Iunie 1992 se afla si Sfântul Niceta de Remesiana, praznuit la 24 Iunie.
Sfântul Niceta a fost episcop sud-dunarean, care a marcat viata bisericeasca din Dacia Mediteranea în secolule IV si V, cetatea Remesiana (azi Bela Palanka, în fosta Iugoslavie, lânga granita cu Bulgaria) aflându-se la circa 50 km de localitatea Naissus (azi Nis), pe drumul ce leaga Iliricul de Constantinopol.
Sfântul Niceta de Remesiana a trait între anii 335-414, stiri despre viata si activitatea sa aflând din doua poeme (17 si 18) ale Sfântului Paulin de Nola, poeme scrise cu ocazia a doua vizite pe care Niceta le-a facut în Italia - la Roma si la Nola - în anii 398 si 402. Aceste calatorii au fost provocate de probleme de politica bisericeasca în Iliricul oriental, caci Niceta depindea de episcopul Asholis al Tesalonicului, la aceea vreme vicar al papei Damasus pentru Iliric, cu puteri adminstrative si asupra Daciei Ripensis si a Daciei Mediteranea, unde se afla Remesiana. Alte date despre Niceta le gasim în scrisorile papei Inocentiu din anii 409 si 414.
Din poemul 17 al Sfântului Paulin de Nola aflam ca Niceta, acest daco-roman din Dacia Mediteranea, se reîntorcea în patria sa. Va face un drum anevoios pe mare si pe uscat, înfruntând Marea Egee, pâna la Tesalonic, va strabate câmpiile Macedoniei, va trece prin cetatea Tomitana (a nu se confunda cu Tomis, Constanta de azi), apoi prin Scupi si, în sfârsit, va ajunge la Remesiana.
Sfântul Paulin îl înfatiseaza ca facând o importanta opera misionara crestina si de romanizare, îmblânzind inimile barbarilor . . . "Într-un tinut necunoscut al lumii, barbarii învata sa cânte prin tine pe Hristos cu inima romana si sa traiasca puri în pace senina". În afara de bessi, Niceta devine "parinte" al mai multor neamuri : "Pe tine te numeste Parinte întreaga regiune a Borei ; la predicile tale scitul se îmblânzeste si cel învrajbit cu sine paraseste pornirile salbatice, fiindu-i tu învatator. Alearga la tine getii si cele doua feluri de daci : cei ce cultiva pamântul în interior si cei ce poarta caciuli de oaie si cresc turme bogate de vite pe malurile manoase" (Sfântul Paulin de Nola, Carmen, XVII, v. 245-252).
Aceste texte au dus la formularea unor ipoteze divergente privind "aria misionara" a Sfântului Niceta de Remesiana.
Unii cercetatori (Vasile Pârvan, Nicolae Iorga, Radu Vulpe, Constantin C. Giurascu sau regretatul preot prof Ioan Coman) l-au considerat "Apostolul daco-romanilor", predicând atât în sudul cât si în nordul Dunarii.
Alti cercetatori (ca de exemplu, Mitropolitul Nestor Vorniceanu sau preot prof Stefan Alexe) considera posibila o opera de evanghelizare si în nordul Dunarii, fie direct, fie indirect, prin misionarii sai.
În sfârsit, alti cercetatori neaga posibilitatea unei activitati misionare a Sfântului Niceta de Remesiana în nordul Dunarii, între acestia aflându-se D. M. Pippidi sau preot prof Mircea Pacurariu, care scrie: "Este greu de presupus ca Sfântul Niceta ar fi trecut pâna în nordul Dunarii, din moment ce între Remesiana si Dunare erau scaunele episcopale cunoscute ca Aquae, Ratiaria, Casta Maris si Oescus din Dacia Ripensis. Apoi, canoanele opreau pe episcopi sa-si întinda jurisdictia asupra altor Biserici afara de dioceza lor (de pilda canonul 2 al Sinodului II ecumenic) (…) Chiar daca n-a predicat în nordul Dunarii, activitatea Sfântului Niceta s-a desfasurat într-o regiune populata de daco-romani din jurul Remesianei, caci numai pentru acestia putea sa predice si sa scrie în latineste" (Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. I, Bucuresti, 1980, p. 121)
Din operele Sfântului Niceta de Remesiana s-au pastrat urmatoarele :
1. Libelli instructionis (Carticele de învatatura), un catehism în sase carti ;
2. De diversis appellationibus (Despre diferitele numiri ale Domnului Iius Hristos) este un scurt tratat de dogmatica, cu aspect de predica ;
3. De vigillis servorum Dei (Despre privegherea robilor lui Dumnezeu), o lucrare despre privegherea religiosa ca slujba de noapte ;
4. De psaldomiae bono (Despre folosul cântarii în psalmi) face un istoric al cântarii si folosirii psalmilor în biserica ;
5. Te Deum laudamus (Pe Tine, Dumnezeule, Te laudam) este un imn de preamarire adus lui Dumnezeu, alcatuit în proza ritmica, cunoscut azi în întreaga crestinatate, care nu trebuie, însa, confundat cu slujba Te-Deum-ului savârsit la anumite solemnitati religioase.

Episcopatul Sfântul Niceta la Remesiana a durat aproximativ o jumatate de secol, ultima stire despre el fiind o scrisoare a papei Inocentiu I, din 13 Decembrie 414, catre episcopii macedoneni. În martirologiul roman este praznuit la 7 Ianuarie, împreuna cu Sfântul Paulin de Nola, prietenul sau, iar în Biserica Ortodoxa la 24 Iunie. Reamintim ca preot prof Stefan Alexe a consacrat Sfântului Niceta de Remesiana teza de doctorat (Bucuresti 1969) si a tradus operele sale, publicându-le în revista "Mitropolia Olteniei".
Prin viata sa de ierarh, prin opera sa teologica si misionara, prin frumusetea si puritatea limbii latine în care a scris, prin relatiile cu Sfântul Paulin de Nola, prin opera de romanizare a bastinasilor si migratorilor într-o vasta zona de la Dunarea de Jos, Sfântul Niceta de Remesiana ramâne "unul din factorii de unitate si continuitate a populatiei daco-romane din sudul Dunarii, cu repercusiuni asupra populatiilor din nordul Dunarii." (Pr. Prof. I. Coman, Scriitori bisericesti din epoca straromâna, Bucuresti, 1979)

Pr. Cezar Vasiliu