S I N A X A R (din Vietile Sfintilor)

SFÂNTA PARASCHIVA DELA IASI
- 14 OCTOMBRIE -

In fiecare an, la 14 Octombrie - sarbatoare nu-mita în popor si "Vinerea Mare" - Ortodoxia româneasca praznuieste pe Sfânta Cuvioasa Paraschiva de la Iasi, ocrotitoarea Moldovei, alaturi de Sfântul Ioan cel Nou dela Suceava.
Sfânta Cuvioasa Paraschiva a trait în prima ju-matate a secolului al XI-lea, fiind nascuta în Epivat, în Tracia rasariteana, nu departe de Constantinopol. A primit din familie o educatie aleasa, iar fratele ei, Eftimie, a ajuns episcop la Madit.
La 15 ani a intrat în manastirea din Heracleea Pontului, unde petrece cinci ani în post si rugaciune. Apoi, se închina la Mormântul Domnului si se nevoieste vreme de mai multi ani într'o mica manastire de calugarite de pe valea Iordanului.
La vârsta de 25 de ani, luând porunca de la îngerul Domnului, se întoarce în patrie, ramânând doi ani lânga biserica din Epivat, în post, smerenie si rugaciune. Cazania din 14 Octombrie descrie astfel momentul savârsirii din viata:
"Si acolo (în Epivat, n.n.) nu multa vreme petrecu. Truda dupa truda si durere dupa durere adauga, cu post si nedormire pre sine se înfrumuseta . . . Cu lacrimi pamântul uda si asa se ruga : «Doamne, Iisuse Hristoase, cauta în lacasul Tau si nu ma parasi, nici nu ma lasa, ca pentru numele Tau cel sfânt am lasat toate si dupa Tine am calatorit în toata viata mea». Si-si dadu luminat sufletul în mâna lui Dumnezeu si nima-nui nu se spuse de unde a fost si cine este".
Trupul i-a fost înmormântat într-un loc necunoscut, aproape de tarmul marii, pe locul acela asezându-se ulterior un pustnic. Dupa multi ani murind un corabier i s'a sapat mormântul aproape de malul marii, unde s'a aflat la mare adâncime un trup neputrezit, care raspândea miros de buna mireasma : era trupul Cuvioasei Paraschiva.
Peste noapte, s'a aratat în vis pusnicului cerând sa mute de lânga ea trupul corabierului. Descoperit minunat, trupul Sfintei Paraschiva a fost dus în biserica din Epivat - dedicata Sfintilor Apostoli Petru si Pavel - unde a ramas circa 175 de ani.
Nu se cunoaste precis anul mortii sale, dar dintr'un panegiric (cuvânt de lauda) al unui scriitor bizantin despre Imparatul Mihail Cerularie, aflam ca în vremea acestuia fratele Cuvioasei era Episcop la Madit, deci se presupune ca moartea ei a avut loc la jumatatea secolului al XI-lea.
In anul 1223, tarul româno-bulgar Ioan Asan II a stramutat moastele Sfintei Paraschiva de la Epivat la Târnovo, capitala Imperiului valaho-bulgar de atunci, fiind depuse în catedrala cu hramul "Adormirii Maicii Domnului", unde-si avea resedinta Patriarhul bulgar. Mai târziu, Patriarhul Eftimie al Bulgariei scrie "Viata Sfintei Paraschiva" si o trece în sinaxarul Bisericii cu zi de pomenire la 14 Octombrie. Din a doua jumatate a secolului al XIV-lea, cultul Sfintei Paraschiva trece si în nordul Dunarii, în Tarile Române.
Moastele Sfintei Paraschiva au ramas la Târnovo 160 de ani. In anul 1393, cazând Bulgaria sub turci, sfintele moaste sunt date pentru un timp voievodului Mircea cel Batrân, domnul Tarii Românesti. Dupa trei ani, turcii le-au dat cneazinei Anghelina a Serbiei, ramânând la Belgrad 125 de ani, pâna în 1521 când sultanul Soleiman cucereste cetatea. Atunci, sfintele moaste ale Cuvioasei Paraschiva sunt duse la Constantinopol, unde ramân înca 120 de ani, fiind rascumparate de Patriarhia Ecumenica contra sumei de 12 000 ducati-aur.
In 1641, voievodul Vasile Lupu al Moldovei a platit datoriile Patriarhiei Ecumenice catre Poarta. Dupa ce construise minunata biserica Sfintii Trei Ierarhi din Iasi, Vasile Lupu a facut demersurile necesare transferarii moastelor Sfintei Paraschiva în Moldova. Patriarhul Ecumenic Partenie si Sinodul sau au daruit sfintele moaste lui Vasile Lupu, care au fost însotite în Moldova de Mitropolitii Ioanichie de Heracleea, Partenie de Adrianopol si Teofan de Paleopatra. La Galati, alaiul cu sfintele moaste a fost întâmpinat de însusi Domnul Vasile Lupu si curtea sa, împreuna cu Episcopii Evloghie al Romanului si Gheorghe al Husilor, de preoti, calugari, mii de credinciosi.
La 13 Iunie 1641, moastele Sfintei Paraschiva au ajuns la Iasi si au fost asezat în biserica Sfintii Trei Ierarhi. O inschiptie în slavona, sapata în piatra la baza nisei din naos, atesta peste vea-curi istoria stramutarii moastelor Sfintei Cuvioase Paraschiva de la Constantinopol pâna la Iasi. Ele au ramas acolo pâna la 26 Decembrie 1888, când scapate ca prin minune de la un incendiu, au fost transferate în noua Catedrala mitropolitana din capitala Moldovei, unde se afla si astazi.
Urmare hotarârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 28 Februarie 1950 au fost canonizati o serie de sfinti români si s'a generalizat cultul unor sfinti straini cu moaste în tara noastra, si anume : Sfânta Cuvioasa Paraschiva de la Iasi (14 Octombrie) ; Sfântul Dumitru cel Nou-Basarabov de la Bucuresti (27 Octombrie) ; Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul de la Bistrita olteana (20 Noiembrie) ; Sfântul Cuvios Nicodim cel Sfintit de la Tismana (26 Decembrie) ; Sfânta Filofteia de la Arges (7 Decembrie) ; Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava (24 Iunie) si Sfântul Ioan Valahul sau Românul (12 Mai), canonizat de Patriarhia Ecumenica în 1662 si praznuit pâna atunci numai de greci.
La 14 Octombrie 1955, în prezenta Ierarhilor români si straini, s'a generalizat cultul Sfintei Paraschiva în întreaga Biserica Româneasca. Dupa citirea Enciclicii sinodale, s'a rostit frumoasa rugaciune alcatuita pentru acea ocazie, din care citam "Cu umilinta si cu evlavie ne plecam astazi genunchii înaintea slavei Marelui Dumnezeu, Cel ce te-a marit pre tine, Prea cuvioasa maica noastra Paraschiva, si smerit prinos de lauda si de multumire I-i aducem, pentru ca te-a daruit noua fierbinte rugatoare si puternica ocrotitoare în ceruri. Ca tu, din tineretile tale, pentru iubirea de Hristos ai lasat si pe parinti si bogatia si dulcetile cele trecatoare ale lumii. Si cu multa postire si ne-încetata priveghere, cu lacrimi si cu pustnicesti nevointe slabindu-ti trupul cel firav, sufletul ti-ai întarit. Si asa, luându-ti crucea, ai urmat lui Hristos, cu pilda vietuirii tale învatându-ne sa nu pur-tam grija trupului cel trecator, ci de sufletul cel nepieritor . . . Drept aceea si noi acum, cu multumita te laudam pe tine, Prea cuvioasa maica Paraschiva, lauda Epivatului si ocrotitoarea cea buna a Moldovei. Si sarutând cu evlavie cinstitele tale moaste, te rugam sa mijlocesti pentru noi înaintea fetei Ziditorului atoate, ca sa ocroteasca si de acum înainte cetatea aceasta, Iasul, provincia aceasta Moldova si toata România, izbavindu-le de tot raul . . ."
Numeroase minuni s'au savârsit si continua sa se savârseasca la racla cu sfântul moaste ale Cuvioasei Paraschiva: secete au fost oprite, bolnavi si-au recapatat sanatatea si balsam de mângâieri sufletesti s'a împartasit credinciosilor, asa cum marturisea acum doua secole dascalul iesean :
"Fericita Moldova având o visterie ca aceasta si scapare sigura la toata nevoia, ca prin rugaciunile Cuvioasei Paraschiva de multe ori s'a izbavit de navaliri, de boli pierzatoare, de ciuma, de arsita si de alte cumplite împresurari".
Trei au fost marile virtuti care au împodobit via-ta si sufletul Sfintei Paraschiva : fecioria, milostenia si rugaciunea, însotite de post aspru, care da aripi rugaciunii si-o înalta la cer.
Hramul Sfintei Paraschiva reprezinta o sarbatoare mareata, care dureaza trei zile. Inca din ajun se scot sfintele moaste din Catedrala si doua zile si nopti credinciosii stau la rând pentru închinare.
In seara zilei de 14 Octombrie, praznicul se încheie cu o procesiune în jurul Catedralei, având în frunte pe Mitropolitul Moldovei care, împreuna cu preotii si credinciosii, cu lumânari în mâini, poarta racla cu sfintele moaste, în sunetul clopotelor si al frumoaselor cântari bisericesti (I. Balan)
Fericita Tara care ocroteste moastele atâtor sfinti!

Preot Dr. Cezar Vasiliu