Buletinul "Calea de lumina"
AN VII, nr. 73-74, MAI - IUNIE 2000

S I N A X A R (din Vietile Sfintilor)

SFINTII APOSTOLI PETRU SI PAVEL
- 29 IUNIE -

In fiecare an la 29 Iunie, Biserica Ortodoxa, ca si cea Romano-Catolica, sarbatoreste pe Sfintii Apostoli Petru si Pavel. Iata evenimentele cele mai de seama din viata acestora.

Sf. Petru, cel mai în vârsta dintre Apostolii Domnului, era galileean ; Mântuitorul l-a chemat direct la apostolat, împreuna cu fratele sau, Sf. Andrei si cu alti pescari (Mt. 4,18-19). Vreme de trei ani L-a însotit pe Domnul pretutindeni : în Galileea, la Ierusalim, pe Tabor, fiind martorul cuvintelor si faptelor Mântuitorului. Când Iisus i-a întrebat pe ucenici ce cred despre El, Petru a raspuns "Tu esti Hristos, Fiul lui Dumnezeu Cel viu" (Mt. 16,16), marturisind astfel dumnezeirea Acestuia. Când Domnul a vestit patimile si moartea Sa, Petru s'a legat sa ramâna cu El, "Chiar daca ar trebui sa mor, eu tot nu ma voi lepada de Tine" (Mt. 26, 35), dar s'a lepadat de trei ori, plângând apoi cu lacrimi amare fapta sa. Dupa Inviere marturisind iubirea fata de Hristos, Acesta L-a iertat si L-a reintegrat în apostolat "Simone al lui Ioan . . . paste oile Mele" (In. 21, 17), devenind o adevarata "piatra" a Bisericii, Petru -stâlp si temelie a ei.
In Duminica Rusaliilor, Petru vorbeste multimilor despre Hristos ca Dumnezeu si Mesia (FA. 2, 14-36), face minuni - de exemplu vindecarea unui olog, împreuna cu Sf. Ioan - predica la templu, este întemnitat si apoi eliberat (In. 4,6-21).
In Cezareea Palestinei boteaza pe sutasul Corneliu cu toata casa lui spre uimirea credinciosilor proveniti dintre iudei (FA. 10). A predicat în Antiohia (Gal. 2,11) si a stat un timp si în Corint (I Cor. 1,12), apoi a mers la Roma, unde a murit ca martir în timpul persecutiei lui Nero, la 29 Iunie 67, rastignit pe cruce cu capul în jos - la cererea sa - socotind ca nu este vrednic sa moara ca Mântuitorul. A fost înmormântat pe Calea Triumfala, lânga Vatican, bucurându-se de "pretui-rea lumii întregi" - cum scrie Fericitul Ieronim.
Bazându-se pe o traditie relativ târzie (sec. IV), Biserica Romano-Catolica îl considera pe Sf. Petru "episcop", întâi în Antiohia, apoi la Roma, desi se stie ca Sf. Apostoli n'au fost episcopi, ci ei asezau episcopi în cetati. Cei mai de seama istorici bisericesti catolici - L. Duchesne, F.X. Funk, K. Bihlmeyer, A.M. Jaquin, J.P. Kirch - recunosc ca ceea ce se stie precis despre Sf. Petru la Roma este ca a desfasurat si aici o activitate misionara si a murit sub Nero.

Sfântul Pavel, Apostolul neamurilor, era originar din Tarsul Ciliciei si se numea din botez Saul. A învatat la scoala rabinica a lui Gamaliel. N'a cunoscut direct pe Hristos iar în istoria Bisericii crestine apare initial ca un persecutor al urmasilor lui Iisus, pazind hainele iudeilor care ucideau cu pietre pe Sf. Stefan (FA. 8,1-3) si "suflând cu amenintare si ucidere împotriva ucenicilor Domnului, pustiind Biserica" (FA. 8,1-3).
Pe drumul Damascului s'a produs convertirea lui Saul la Hristos prin aparitia ziua, în amiaza mare a Mântuitorului, într-o lumina stralucitoare (FA. 9, 3). Prigonitorul Saul devine Marele Pavel, Apostolul ! Este dus la Damasc, botezat de preotul Anania si îsi începe activitatea de "vas ales" al Domnului, marturisind ca "Acesta (Hristos) este Fiul lui Dumnezeu" (FA. 9,20).
Si-a împlinit misiunea apostolica între "neamuri", adica printre pagâni, cu învoirea celorlalti Apostoli. Iudeu prin nastere si educatie, cu instructie teologica de rabin si zel de fariseu, elenist prin cultura si prin cunoasterea limbii grecesti, cetatean roman cu drepturi egale, pe care nu le aveau ceilalti Apostoli, Sf. Pavel avea, deci, calitati prin care depasea pe ceilalti misionari, fiind înarmat în chip desavârsit pentru apostolatul crestin.
La Sinodul Apostolic de la Ierusalim din anul 50, Sf. Pavel a obtinut ca pagânii crestinati sa nu mai treaca prin obligativitatea legii mozaice (circumcizia), ci "numai sa se fereasca de cele jertfite idolilor, de sânge, de animale sugrumate si de desfrânare" (FA. 15, 29). Deci punând bazele unui principiu misionar important : primirea pagânilor în Biserica direct, prin Sf. Botez, nu prin circumciziunea mozaica.
In lucrarea sa misionara, Sf. Pavel s'a adresat initial comunitatilor iudaice, apoi lumii greco-romane, mai ales celei de la orase. De cum forma comunitatea crestina locala, pastra legatura prin epistole sau trimisi, ca si cu Biserica Mama din Ierusalim, unde trimitea ajutoarele de la comunitatile înfiintate. A fost ajutat si de colaboratori destoinici, ca episcopii Tit din Creta si Timotei din Efes, numiti de el.
Sf. Apostol Pavel ramâne în istoria Bisericii Crestine si prin cele trei calatorii misionare, în cadrul carora a raspândit credinta crestina pâna în sudul Dunarii : prima, între anii 45 si 48, în Cipru, Pamfilia, Pisidia si Licaonia ; a doua, între anii 51 si 54, în Siria, Cicilia, Galata, Frigia, Misia, Troia, Macedonia si Grecia ; a treia, între anii 54 si 58, în Efes, Macedonia si Iliria.
Revenind la Ierusalim în anul 58, este arestat si trimis în Cezareea Palestinei, unde ramâne închis doi ani, aparând în fata lui Irod Agripa II si face apel - ca cetatean roman - la Cezarul Romei (FA. 21). Aici este închis din nou doi ani, între 61 si 63, apoi ajunge ca misionar pâna în Spania.
In anul 67 este din nou întemnitat la Roma, unde moare ca martir la 29 Iunie 67 - în aceeasi zi cu Sf. Petru - taindu-i-se capul si fiind înmormântat pe via Ostia.
Prin Epistolele sale, Sf. Pavel a facut începutul teologiei crestine. Nimeni dintre crestinii învatati n'a scris mai clar si mai adânc decât el despre mântuire.
Meritele Sf. Pavel sunt enorme : a înradacinat crestinismul în lumea greco-romana si l-a întarit si la Roma ; l-a eliberat de servitutea iudaica si i-a asigurat universalismul ; a lasat Bisericii universale o frumoasa experienta de misiune, organizare si viata crestina.

Sfintii Apostoli Petru si Pavel, propovaduitori ai spiritualitatii crestine si dascali ai Adevarului vesnic, sunt parintii nostri duhovnicesti, pentru ca ne renasc în Hristos prin învatatura ortodoxa si prin viata îngereasca, modelul vietii noastre crestine. Sf. Petru ne porunceste clar "Fiti sfinti, prin purtarea voastra, dupa Sfântul care v-a chemat, adica dupa Dumnezeu, care ne-a creat dupa chipul si asemanarea Sa" (I Petru 1,5), iar Sf. Pavel, punându-se pe sine pilda, îndeamna "Urmati mie, precum Eu lui Hristos" (I Cor. 10,1).
Biserica Ortodoxa considera pe toti Apostolii egali, fiind alesi direct de Hristos. Despre Sfintii Petru si Pavel, Sf. Sofronie al Ierusalimului scrie: "Pe acesti doi Apostoli însusi Hristos i-a unit într-o armonie perfecta si i-a împodobit cu un singur har. Cei care ne-au nascut întru Hristos s'au pronuntat ca a desparti pe acesti doi Apostoli unul de altul nu este un lucru fara de primejdie".
Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, rugati-va lui Hristos pentru mântuirea sufletelor noastre !

Preot Dr. Cezar Vasiliu