Manastirea Sucevita

SUCEVITA

su_sucevitax.jpg (11493 bytes)

MÂNASTIREA FORTAREATA

De mult vroiam sa-mi plec genunchii la altarele mânastirilor din ŤTara de Susť, vis pe care l-am putut îndeplini abia târziu, cu putin timp înainte de a veni pe aceste meleaguri.
Si iata ca, în sfârsit, am putut poposi într'o toamna aurie cu mult aur si belsug, la mânastirea Sucevita, dupa ce îmi odihnisem privirile pe chintensenta de lumina si culoare de la Voronet. Ma asteptam s'o vad de departe pe un tapsan sau printre stejari si paltini ca la Cozia si, când colo, îmi apare în fata o fortareata. În adevar, gândesti ca intri într'o cetate când te apropii de poarta masiva de stejar din turnul de la intrare, ce face parte din zidurile groase între 3 si 5 metri ce înconjoara biserica. Dar odata patruns înauntru, privelistea se schimba ca prin farmec. Privirile ti se opresc pe zvelta si impozanta biserica, toata pictata la exterior ca si Voronetul. Acest contrast este specific Sucevitei.
Pentruca Sucevita nu este numai o mânastire : ea a fost conceputa ca resedinta domneasca fortificata de ctitorii ei Gheorghe Movila, viitorul mitropolit al Moldovei, si fratii sai Ieremia si Simeon Movila - puternica familie boiereasca - cu ample legaturi cu nobilimea poloneza, care prin Dieta din 1593 îi înnobileaza si pe ei cu titlul de Ťnobili si cetateni ai coroanei de nationalitate moldavať . . . cu sânge domnesc curgându-le în vine (mama lor, Maria, fiind fiica lui Petru Rares), oameni scoliti în Polonia la scolile umaniste ale epocii, se mândreau foarte cu stramosii lor ce luptasera alaturi de Stefan cel Mare la Razboieni. Unul din stamosii lor era aprodul Purice ce l-a ajutat pe Domnul Stefan într'o împrejurare grea pe care Neculce o povesteste în pitorescul grai al cronicii sale : ŤCând Domnul Stefan i-au fost cadzut calul, Purice aprodul i-au dat calul lui. Si nu putea în graba încaleca Domnul fiind mic de stat. Si i-au dzis Puricile aprodul : "Doamne, eu ma voi face o movilita si vino de te-i sui pe mine si încaleca". Si s'au suit pe dânsul si au încalecat pe cal. Si atunce, i-au dzis Stefan Voda : "Sarace Purice, de-oi scapa eu si tu, atuncea ti-oi schimba numeli din Purice în Movila". Si-au dat Dumnezeu si au scapat amândoi. Si l-au si facut boier, armas mare pre Purice. Si dintru acel Purice s-au tras neamul Movilestilor, de-au adjuns de au fost si domni dintru acel neam. Dar si aprodzii atuncea nu era din oameni prosti (simpli, n.n.) cum sunt acum, ci era tot ficiori de boieri . . . ť
Si astfel Movilestii, boieri mari acum si os de Domn, si-au îndeplinit o pioasa datorie ctitorind Sucevita la 1581, pe care au înzestrat-o cu mosii si elestee cu paduri si stupi în buna traditie boiereasca. Si tot atunci si-au ridicat palat domnesc pentru vreme de odihna si necropola, totul înconjurat cu puternice ziduri si turnuri de aparare.
Arhitectura mânastirii lasa o impresie de zveltete, de elansare, cu înalte ferestre cu ancadramente gotice, iar pictura exterioara în care aurul predominant reflecta cu darnicie lumina, îi accentuiaza si mai mult siluieta.
Pictura exterioara a Sucevitei îti da impresia ca te afli în fata unui album cu desene în miniatura, ce trateaza teme distincte între ele, pictate cu o predilectie pentru detaliu si precizie în executia uimitoare. Aceasta trasatura este explicabila, pictorii zugravi apartinând scolii de miniaturisti a

mitropolitului Crimca, faimoasa în epoca. Contrastele puternice datorate întrebuintarii culorilor vii, rosu aprins, verde crud cu reflexe metalice si mult, foarte mult aur, dau frescelor Sucevitei o stalucire de fildes ce a înfruntat secolele.
Varietatea temelor, unele din ele tratate cu verva populara si cu o bogatie de culori de neegalat, este impresionanta, originala. Vom cita numai câteva : scene din viata lui Iisus reprezentat în costum episcopal, la fel din viata Sfântului Ioan cel Nou martirizat de tatari, glorificarea Sfintei Fecioare si aproape toti filozofii antici - Platon, Sofocle, Aristotel -. . . Dar ce cauta filozofii antici - pagâni pe o biserica crestina ? S-a explicat ca acestia, prin scrierile lor, au prezis aparitia unei noi religii, bazata pe iubire si iertare, cu mult deosebita de perceptul talmudic : Ťdinte pentru dinte si ochi pentru ochiť.
Dar cea mai impresionanta tema este fara îndoiala ŤScara virtutilorť pictata pe peretele de nord : o scara a carei fiecare treapta reprezinta un pacat. Cei care se încumetau sa urce scara cadeau în mod sigur la treapta care indica pacatul lor major. Escortati de îngeri care se straduiau sa-i salveze si de diavoli care se lupta sa-i prabuseasca în infern, dramatismul acestei scene este de o mare intensitate emotionala. Privind scara m-am întrebat pâna la care treapta as fi putut sa urc si eu daca as fi fost pus la încercare!
În interior, vom întâlni aceeasi bogatie de culori vii în redarea motivelor de pura traditie bizantina - flori si frunze stilizate de acant, de rodii si lotusi - interpretate în stilul folclorului românesc.
Dar cea mai interesanta este fresca votiva a ctitorilor reprezentati în costume bogate, bizantine, cu brocarduri brodate cu aur, cu perle si pietre pretioase la gât si la mâneci ; este asa numitul costum de ceromonie bizantin Ťgranazať, pe care pâna în secolul al XVI-lea Domnii nostri îl purtau la solemnitati, înlocuit mai târziu de caftanul si cabanita turceasca ce le-o daruia sultanul la înscaunare. Prin alegerea granazei, Movilestii au vrut sa arate o oarecare independenta fata de Sublima Poarta, îndrazneala demna de admirat.
În biserica sunt si criptele ctitorilor acoperite de doua dale de marmura alba pe care sunt sculptate capul de zimbru si doua sabii încrucisate, blazonul heraldic al Movilestilor. Soarele patrunde aici doar câteva ore pe zi, cu o lumina tamisata de vitrouri, creind un puternic contrast cu bogatia de lumina si culoare reflectata de aurul picturii, din restul bisericii.
Iesind din biserica ne vom opri în fosta casa domneasca - astazi muzeu - unde vom admira broderiile reprezentând portretele celor doi ctitori executate în fir de aur si argint pe velur presarate cu nenumarate perle, în care ei sunt aratati în toata maretia lor domneasca. Mai sunt si alte nenumarate broderii si voaluri, cele patru Evanghelii ornate cu miniaturi, icoane sculptate în fildes încadrate cu ciseluri de argint aurit, si alte multe odoare prea multe ca sa le cuprindem într'un articol de revista.
Am plecat de la Sucevita coplesit de admiratie pentru arta umililor mesteri moldoveni ce i-au dat viata, pentru cei care au migalit cucernici la broderii, la icoane si miniaturi, si nu în ultima instanta pentru puternica familie a Movilestilor ce a stralucit nu prin fapte de arme, ci prin acte de cultura dovedite cu prisosinta aici la ctitoria lor.

Paul Diaconescu